De ce la Cluj se construiesc clădiri din blocuri de zidărie Macon

Cineva zicea, la un moment dat, că dacă nu cunoști obiceiurile de consum ale clienților tăi e ca și cum te-ai afla într-o trăsură fără vizitiu care gonește prin noapte: mai devreme sau mai târziu tot te lovești zdravăn de ceva. Așa că cei de la Macon Deva, producător românesc de BCA, s-au luat și le-au pus clienților lor constructori (mai ales fericiților care au găsit muncitori) o-ntrebare simplă: frați constructori, de ce ne-ați ales pe noi?
În această postare vă prezint răspunsul Grand Hill Residence, o clădire P+10 cocoțată de pe dealul Clujului, într-un loc unde poți gâdila barza la subțioară sau chiar să-i ciupești de obraz bebele pe care-l poartă-n cioc, că se știe că bebelușii adoră asta. Hei, barza, singurică-singurică?continue reading →

Soferul cocălar

Iese: - din parcarea pentru persoanele cu dizabilități sau - de pe pista de biciclete sau - după ce a lăsat mașina pe trecerea de pietoni sau - după ce a parcat la 2 cm de gard, pe trotuar cu scrâșnet de roți și fără semnalizare, cu degetul arcașului scos…continue reading →

Casa cu un singur regret

Finul gropăresc o moștenit un teren fain de tot de la bunic, în Cluj. Fain de tăt! 1600 mp într-o zonă extrem de liniștită, lângă Someș, în cartierul numit - cum altfel! - Someșeni. Ești ca la țară: în afară de zborurile din și spre aeroport, care nu trec deranjant de aproape, nu se aude nimic toată ziua. A, bine, se aud: - foșnetul frunzișului de corcoduș; - vântul cum culcă iarba; - copiii cum mai strigă pe uliță, când nu sunt la școală; - Someșul cum curge înceeeeet, da' încet de tot, ardelenește (cu ”no...!”) - norii cum zboară în înaltul cerului, dac-ar fi să se audă. Pe teren, omul și-a făcut casă. Să fie. Nu cât un iceberg care să scufunde Titanici, ci cu un living jos, 3 dormitoare sus, plus bucătărie și 2 băi (fiind un sofisticat, nu a dorit să-și facă toaleta în curte – de ce, nu știu!). (poză făcută chiar de el)continue reading →

TIFF 2017, concluzii de final (dacă erau de-nceput, nu se numeau concluzii)

S-a încheiat ediția TIFF la care am fost cel mai prezent. Cu stres, cu alergătură și saturație de filme de tot felul - uitați aici cum s-a făcut selecția -, cu petreceri în fiecare seară (!) - țin să mulțumesc și pe această cale la nevasta mea înțelegătoare, se dedică următoarea melodie pentru ea! - și cu reacții care mai de care vis-a-vis de anumite evenimente (mai ales cel cu manelele). Care reacții mă bucură, pentru că numai legumele nu au păreri despre manele pe lumea asta. Nefiind legumă (deși dezvolt cu perseverență o burtică ca o lebeniță), mi-am dat și eu cu părerea aici, la invitația lui Alex Negrea, cu care am făcut un Facebook Live de toată frumusețea…continue reading →

Niște TIFF cu poze

Suntem pe la mijlocul TIFF-ului, și clujenii își țin încă pieptul așa de bombat de mândrie, că nici nu mai răsuflă: plămâni de ardeleni, no. Pe lângă efervescența de pe străzi, cozile la cinema și birturile pline, au loc o sumedenie de evenimente care mai de care mai faine, atâta numa' că n-ai cum ajunge la toate. Dacă mai pică și apă din cer, cum s-a întâmplat ieri și alaltăieri, să-i vezi numa' pe toți cum aleargă la adăpost ca potârnichile!…continue reading →

Cine se bagă să trolleze Raiffeisen Bank?

Este al patrulea an când Raiffeisen îi ajută pe TIFF să-și tragă festival pe banii lor, al patrulea an când bancherii sunt sponsor principal. Asta pe lângă Zilele Filmului Românesc, oferite tot de bancherii galbeni. Pe lângă asta, Raiffeisen oferă și 50 de biciclete pentru cinefili, să pedaleze între proiecții. I’Velo, așa-i zice. Și aici mi-a dat prin minte o idee din aia de-a lui Remy Gaillard, șefu' la trolli!…continue reading →