Cum se comandă mâncare la birou în 15 pași simpli

  1. Pe la ora 11, pe corporatiști începe să-i ronțăie stomacul. Rău. Asta pentru că nu iau micul dejun: își cumpără dimineața un croissant cu varză kale, cu quinoa, avocado și somon norvegian, croissant pe care nu apucă să-l devoreze pentru că la muncă sar direct în ședințe și stand-up-uri. Croissantul rămâne o zi pe birou, apoi se refugiază în frigider, cu promisiunea fermă că va fi mâncat a doua zi. A patra zi, toată lumea întreabă: ”vrea cineva un croissant cu varză kale? E încă bun!”, dar nimeni nu-l vrea, pentru că toți au croissantele lor cu varză kale de acum 4 zile.
  2. Pe la ora 11 a zilei, cel mai fomist dintre ei cedează: băi, da' nu vi-i foame? Nu băgăm și noi o comandă de mâncare? Colegii aprobă cu efuziune, dar nimeni nu-și asumă comanda - din motive solide, așa cum urmează să vedem.
  3. În cele din urmă, cel care a pus întrebarea se resemnează și le trimite tuturor link-ul. Cineva-i atrage atenția să-i trimită și șefului, care e-n ședință.
  4. Urmează proteste: da' de ce nu luăm de la chineji? Parcă aveam poftă de indieni! Da' ce-au italienii, sunt frații noștri de la Decebal încoace, de ce nu luăm de la italieni! Nu neaparat spaghetti, dar ceva care să placă la toată lumea. Cel care a pus întrebarea începe cu amenințări, iar ceilalți tac subit.
  5. Se comandă. Încep mieunăturile: n-am cash, nu-mi dă careva împrumut 10 lei? Se răspunde că se poate plăti cu cardul. Uf, ăștia n-au burger! Oare cartofii prăjiți sunt din ăia congelați?
  6. Se trimite comanda. Se anunță: ajunge într-o oră. Lumea se bucură, o oră e bine.
  7. După 10 minute se întreabă: n-a ajuns mâncarea? Mi-e foame!!! NU, AM SPUS CĂ AJUNGE ÎNTR-O ORĂ!!!
  8. După 20 de minute, se întreabă din nou: nu-i suni pe ăia săi întrebi de ce nu vine mâncarea? Colegul care a făcut comanda se face că nu aude, dar intră pe LinkedIn și-și caută alt loc de muncă. Înainte de asta, își trece în CV că a lucrat și ca ”Chief Food Ordering Officer” - poate ajută.
  9. După 40 de minute, deja încep toți să se uite pe geam și întreabă: poți verifica statusul comenzii? Colegul care a făcut comanda se refugiază în toaletă, unde stă cât poate el de mult cu telefonul sub nas, numa' să nu-i mai audă
  10. După o oră și zece minute, sună telefonul: bună ziua, comanda hipMenu a sosit, vă rog. Colegul care a făcut comanda scoate un strigăt de luptător, apoi le cere tuturor un leu pentru ciubuc. Colegii devin brusc ocupați sau fug, pur și simplu. Unul singur scoate 50 de bani și-i oferă, cu un zâmbet mișelesc: am numai bani mari. Colegul care a făcut comanda se resemnează și scoate 5 lei din buzunar.
  11. Colegul aduce mâncarea și o pune pe masă în bucătărie, apoi anunță: a venit papa. Colegii dau buzna în bucătărie.
  12. Urmează o forfotă cu împărțirea mâncării, o frenezie ca la rechini. Se desfac caserolele, se aduc tacâmuri, apoi toți mănâncă în tăcere în timp ce se schimbă priviri pofticioase la masă: fiecare și-ar fi dorit, de fapt, meniul colegului din față.
  13. Vreo doi colegi nu mai pot mânca și felul doi și pun caserolele în frigider, lângă plăcinta cu varză kale de alaltăieri.
  14. Urmează discuția de după masă. Relaxare totală, lumea zâmbește din nou. Colegii se vaită că vai, tu, ce somn m-o luat! Apoi se mai pune de-o cafea, apoi urmează ședințe până la finalul zilei.
  15. Seara, cei care și-au pus caserolele în frigider uită să le ia acasă. Pentru că a doua zi se reia pasul 1, caserolele se vor arunca peste patru zile, când office manager-ul va anunța că peste weekend se golește frigiderul.
continue reading →

Ce anarhie mi-aş dori să comit, dar încă n-am avut curaj

Cei care mă citiţi, probabil că vă amintiţi că eu colaborez cu VIVO! Cluj Napoca de pe vremea când eram interpret, deci înainte să se deschidă; şi conferinţele lor de presă eu le traduceam, ca băiatul, că eu am şi meserie brăţară de aur, nu-s numai blogger. Şi, de când mergeam cu presarii clujeni pe şantierul viitorului mall, şi nu mai ştiu care CFO/CEO din ăla străinez ne-o zis că mall-ul va avea un râu interior, o idee anarhistă mi s-o înfipt în creier, şi de atunci nu-mi dă pace, orice-aş face. Şi anume: ce râu e ăla fără peşti? Spuneţi şi voi! Şi, de atunci, taaaaare, tare mult mi-aş dori să vin odată cu o plasă de caraşi vii, prinşi la undiţă prin zona Clujului, şi când e plin de lume prin mall, să le dau drumul prin pârâul ăla, să înoate şi să fie fericiţi. continue reading →

Ajutor, banca, un hoț mi-a luat cardul!

Primesc un SMS pe telefon: "La data de... vi s-a debitat contul XXXXX cu suma de minus..." Suma de...? Mă uit mai atent... ...minus multe cifre. Multe, multe cifre. Stau un pic şi mă gândesc, ca ardeleanul, cum de-mi dispar bani de pe card când eu sunt acasă... să fie abonamentul la Netflix? Să fie vreo reclamă pe Facebook, vreun SMS la MagicHome? Mai vine un mesaj! Iară mi s-a debitat contul în minus.…continue reading →

Oamenii care repară România acolo unde România trebuie reparată. Partea a II-a

În postarea asta am niște informații seci despre cazuri care nouă nu ne spun mare lucru, pentru că, la ora redactării acestui articol, tocmai am mâncat o masă copioasă, cu zamă de salată (preferata mea!) și cartofi la cuptor, și este greu să fii empatic cu burta plină. Prunci crescuți pe pământul gol, poza micșorată la pentru a apăra intimitatea și demnitatea copiilor Dar: tătic ușor impresionabil, cu burta plină sau nu, am devenit fan de mic ce fac oamenii ăștia după ce am citit următoarele povești de viață. Mai ales că multora ni s-ar putea părea că asta nu e viață.…continue reading →

Scurtele de dinainte de Paști

Ce se mai petrece pe planetă: 1. De Paști, la VIVO! Cluj-Napoca, până vineri, între orele 15.00-19.00, au loc Atelierele Iepurașului, unde cei mici pot decora ouă de Paște (mai multe informații - aici) prin celebra tehnică a șervețelului sau cu hârtie creponată sau cu ouă decorative de hâtie. Asta…continue reading →

Delegație în Kosovo

- Alo, Groparu? - E! - Da' ce tăt faci, ă? Au ăștia un stil să te-ntrebe ce faci de te simți imediat vinovat, zici că te-așteaptă de la ultima glaciațiune să ajungi undeva la ei și tu o tot lălăi, ca un ardelean. - Iaca! În mall. Nevastă + mall cu reduceri = vizită de 4 ore. - Bă, auzi... vii la ziua mea sâmbăta viitoare? - Facem sarmale la ceaun? - Facem! Că data trecută am făcut, no - Și unde o ții? - La Bâlea.…continue reading →

Internet nelimitat pentru zgârciți, la preț de-o bere din city break

Acum mulți, mulți ani (2006, înainte de aderare), am făcut un tur de Europă cu o gașcă de nebuni: un american, un englez și alți doi români. Italia-Olanda-Germania-Slovacia, 8-9 zile. 5 hăndrălăi înghesuiți într-un BMW 515 cocălăresc care consuma între 14 și 16 la sută (!). Lesne de înțeles că motto-ul excursiei a fost ”preț convenabil”: - o noapte dormit la cumnatul lui Claudiu în Bologna (papa+bere gratis), - 3 nopți dormit la hostel în Olanda (în ”camera sforăielilor”, că nechezau pereții la ce fornăiam toți), - 2 nopți dormit la soru-mea în Germania (ziua cumnatului neamț, deci papa + bere în cascade și rafale), - neprevăzutul - trei zile în Slovacia, dormit inclusiv în mașină, că eram la final de excursie și banii evadaseră. În rest mâncam la Mac sau la all-you-can-eat și napolitane și cornuri de la supermarket. Dar țin minte și acum aroganța excursiei: la un moment dat, în Amsterdam, îl iau pe Tibi (se spărsese gașca în după-masa aceea, unii plecaseră să facă nani, noi exploram orașul) și îi zic: hai, băi, să bem o bere ca boșii! O bere în Amsterdam, la crâșmă. Pe o vreme, firește, identică. Vântul nu a ieșit în pozăcontinue reading →