Doi pantofi cu scris în frunte

Este anul 2019 și fiu-meu este la vârsta aceea la care se petrec lucruri uluitoare cu corpul și cu personalitatea sa. Nu vă pot da mai multe detalii pentru că legea și nevastă-mea nu-mi permit; ce pot, însă, să vă spun este că adidașii care-i erau mari în toamnă îl…continue reading →

Marketing

Îmi scrie nievasta pe Skype, mamă ursoaică grijulie: - Ce-i dai de mâncare la Gropărel? Îl așteptam pe Gropărel de la after-school la mine la serviciu; hămesit, că-i în creștere; și fițos, că nu halește orice, că o văzut că ne poate manipula cu mâncarea, și-și exersează această putere nou…continue reading →

Arme de distrugere în masă: bomba cu neutroni, bomba cu hidrogen, ursulețul de pluș

- Copile! Ai grijă cu papițoiul ăla muțunache! - Lasă copilu-n pace! zbiară soacra. Mușcat de strechea serii, că atunci când ar trebui să meargă la culcare descoperă energii nebănuite (pe care altminteri nu le identifică dacă-l rogi să-și pună ciorapii la haine murdare), copilul Groparului îi arunca, turbat, soacrei papițoiul muțunache; soacra îl prindea, i-l arunca înapoi; iar Gropărelu' dădea ba șut, ba cu capul, ba cu cotul... cum se nimerea, mic Maradona de U Cluj CFR ce este el. Iar papițoiul muțunache zbura prin toată sufrageria living room, ba către lustră, ba către ghivece, ba către geam... ...am glumit, nu avem ghivece, că dupa aia sunt tentat să cresc altceva în ele, dar, orișicât, era periculos pentru cristalele noastre de Mediaș și olăria Wedgwood.…continue reading →

Tătic level: upgraded

Vă las să ghiciți cine o zbierat asta la mine:- Dormi tu cu fiu-tău! Că toată noaptea îmi dă picioare-n burtă! Înainte să puneți mâna pe pietre și să dați cu sete de parc-aș fi Codrin Ștefănescu zâmbind tâmp la protestatarii din Sibiu, țin să vă aduc la cunoștință faptul…continue reading →

Femeia din tine, femeia din mine

Eram la săniuș cu Gropărelu', ne dădeam cu sania, chiuiam și ne distram: săracul Putin, după ce o dat cu arma meteorologică în noi cred că plângea în hohote văzând ce distracție pe rumunski ăștia, cyka blyat. Vladimir nu poate ierta când oamenii lui mi-au dat poloniu într-o telecabină, dar…continue reading →

Vine o vreme

Știți treaba aia cu ”într-o bună zi, părinții te-au dat jos din brațe și de atunci nu te-au mai ridicat niciodată la piept”? Mno, vine o vreme când îți lași copilul la școală și de atunci nu se va mai întoarce niciodată de trei ori ca să te mai salute…continue reading →

Micul campion şi taică-su nevrednic

Weekend-ul care a trecut mi-am dus ficiorul, la insistenţele nievestei, la două crossuri. Pentru că toată ziua îmi zburdă prin casă, mai ales când îl pun la teme sau când trebuie să-l îmbrăcăm - dar mai ales când trebuie pus la nani, atunci găseşte în el energii nebănuite, şi am zis că de ce nu. (de fapt, sperăm să câştige bani din alergări, ca să-l putem exploata fără milă, că doară de-aia l-am făcut, nu?) Primul cross: Făget Tour, alergare cu familia, adică cu tati de Gropărel, adică eu. Care tati şi-a dezvoltat o amorţeală plenară prin toate membrele sale de sedentar şi ar fi peferat să fie lăsat să doarmă sâmbătă până după prânz, dar cei cu copii ştiu cât de imposibil e asta, ce s-o mai dăm cotită. Şi... am ajuns în Făget, costumaţi în îmbrăcăminte de alergare, de zici că urma să rupem tot. Groparu e fix în mijlocul pozei, îşi troznea încheieturile, iar fiu-su se prefăcea că se încălzeşte continue reading →