Și? Copiii voștri înjură de mici?

Mă duc cu aia mică Gropărică până-n Făget până la cabana lui Ovidiu; Ovidiu, care are câinele Voicu. Țineți minte numele câinelui, un ciobănesc cât un asin, că apare din nou câteva rânduri mai jos și e important. Voicu (sursă foto: Ovidiu, animalul său uman de companie) Cum-necum, punem mâna…continue reading →

Mami a mâncat tot

- A mâncat. Tot. - Amâcat tot. - Mami, mami a mâncat tot. - Mamicat tot. - Tot. Tot a mâncat mami. - Mami? - Da, mami. Mami a mâncat tot. Tot! Și nu a lăsat nimic pentru nimeni, ca și cum noi nici n-am exista, îți dai seama?! -…continue reading →

Să-mi crepe obrazul de rușine

Ies cu asta mică Gropărică prin cartier, plimbare de seară. Ajungem în dreptul unui magazin: prin ușa deschisă se vede o colecție impresionantă de plușuri pentru copii, așezată strategic la casă. Aveau de toate: sirene, girafe, cățeluși și reni și, mai ales, preferații ei: ceva dinozauri dragoni transgenderi unisex ladyboys…continue reading →

Condimentele

- Vreau să-mi mai pun niște condimente, zic în timp ce-mi savuram pastele. Condimentele salvează căsnicii, vă zic sincer. Dacă-ți dă nievasta în bară cu mâncarea (nu a mea! Nu, a mea niciodată, Doamne ferește; de nevestele altora zic) - bagi un pumn de piper cu curcuma și măghiran și…continue reading →
Așa-i când lucrezi de acasă

Așa-i când lucrezi de acasă

Scenă: un birouaș de acasă. Personaje: - Colegul 1 - Colegul 2. Personajele sunt într-un call, sau - mai pe românește - într-un meeting. Colegul 1: - Te rog frumos să mă ierți, trebuie să ies din meeting ACUM, închid laptopul, te sun pe telefon. Colegul 2: - WTF! Colegul…continue reading →