O lume sonata

Nimic nu se compara cu planeta mea.

Nu, cetățenii de la Kaufland nu au fost arestați pentru că au refuzat termometrizarea

Kaufland, attracting idiots since 2005. Tot văd știrea asta răstălmăcită și rostogolită prin mass media cu o poftă de zici că discutăm despre chiloții Vulpiței printre deținuți, iar titlul este aruncat special să te pună să dai și tu click, să nu moară presa de foame. Inclusiv de la PrimaTV,…continue reading →

De ce nu am încredere în religia Oliviei Steer

Aveam vreo 22 de anișori... era tânăr, fraged și cu fundul tare. În urma unei excursii în Buapesta (nu dau detalii, dar implicau UBB-ul, familia Marga și o unguroaică firoscoasă), m-am procopsit, în miezul verii, cu o amigdalită cronică. Știți ce-nseamnă amigdalită cronică? Înseamnă tuse măgărească de tabacist aflat în ultima fază a cancerului pulmonar,…continue reading →

Despre curaj

Curajul face diferenţa dintre laşii şi viteji, dintre bărbaţii şi băieţi. În spaniolă, la curaj se spune cojones (cuvânt împrumutat, fireşte, din engleză). Ca un prânz la mama acasă, curajul este de mai multe feluri.…continue reading →

O fi bun şi marketingul ăsta la ceva

- Tu fată! Eu, cu fiecare bancă la care am credit sau cont, încerc să dezvolt o relaţie cât mai personală cu ghişeiţele; mai puţin cu BRD-ul. Pentru că fuck BRD-ul. - E! zice ghişeiţa. - Deci am intrat la voi pe site. - Aşa. - Şi ghici! Nici un contact, nicăieri, de la persoana de la marketing. - Aşa. - No, păi şi îi normal? Cum îl cheamă? Ce date de contact are? Ce adresă de e-mail? - ... - Păi dacă vreau să-i trimit un e-mail cu o ofertă de parteneriat reciproc avantajoasă? Dacă am un proiect care ar duce renumele băncii pe noi culmi de glorie şi succes? Dacă îmi vine o idee care ar putea revoluţiona percepţia brandului vostru în ochii consumatorilor corporeit şi persoane psihice? Atunci am pronunţat corporeit, ca să mă înţeleagă fata; dar vă implor eu, vă implor frumos, ca un traducător ce mi-s: NU MAI PRONUNŢAŢI CORPOREIT!!! PRONUNŢAŢI CORP(O)RET!!!!…continue reading →

Don’t smoke and hike

O gaşcă de prieteni se duce la munte pe weekend. Ozon, ioni pozitivi (că ăia negativi cheamă minerii), ciorapi mirositori: munte. În afară de cercetaşii creştini şi fetele care pleacă la sihăstrie, nimeni nu urcă la munte în România fără cel puţin o sticluţă deoarece... ăăă, de oarece. Gaşca asta, însă, urcase la un nivel superior: unul din membri avea cu el un plic de earbă. Mai avem nevoie şi de earbă, păi nu?…continue reading →