O gaşcă de prieteni se duce la munte pe weekend. Ozon, ioni pozitivi (că ăia negativi cheamă minerii), ciorapi mirositori: munte.

În afară de cercetaşii creştini şi fetele care pleacă la sihăstrie, nimeni nu urcă la munte în România fără cel puţin o sticluţă deoarece… ăăă, de oarece. Gaşca asta, însă, urcase la un nivel superior: unul din membri avea cu el un plic de earbă. Mai avem nevoie şi de earbă, păi nu?

După ce au ajuns la cabană, au mâncat, au dormit, au troznit cu foc de tabără şi s-au chefuit peste noapte, a doua zi gaşca se retrage pe o culme mai culminantă, apoi omul cu burueana scoate plicul afară, rulează un cuişor şi îl trece din mână în mână.

paltinis
Un sens mai adânc al celebrei zicale “la munte parcă zbori!”

Apoi încă unul.

Şi încă unul!

Cu toţi ionii ăia pozitivi, ozoanele şi mirosurile de picioare, experienţa chiar a fost una de neuitat. Înălţătoare, ca să zic aşa. Mai ales unul din grup, zici că era mustang, călărea curcubeie, ce mai! Numa’ tăt râdea cadenţat ca o mitralieră şi-şi rotea căpăţâna ca apucat.

A doua zi, pentru că weekendul se sfârşea, au revenit cu toţii în bază, pentru că a doua zi lucrau. Dar luni, cel care sărise cel mai mult mustangul cu earba îl sună pe dealer:
Man! Salut, zice.
– Yoyoyooo! Wassup, man! (jamaicaneşte, practic)
Man, auzi… earba aia o fost curată?
– Da, man, de ce?
– Păi… nu ştiu, efectul ăla o fost ceva de speriat…!
– Păi ce voiai! Aşa e la munte, cu earbă, ozon, ciorapi mirositori! Da’ ce-i cu tine, oficial îţi merge bine?
– Mă… nu ştiu cum să-ţi spun…
– Cu litere şi cuvinte!
– Deci man, io încă nu mi-am revenit, înţelegi? Îs tot varză, numa’ norişori pufoşi văd în faţa ochilor!
– Uau! Tare…!
– Bă, nu e bă, tare, nu e tare deloc. Să vezi ce-am păţit…
– Ce-ai păţit?
– Bă, deci stăteam în bucătărie la firmă să-mi beau cafeaua, şi văd un strop de suc vărsat pe masă, îi scăpase cuiva.
– Aşa…
– Bă, şi o-nceput să mă obsedeze! Oare ce gust o avea? Oare ce gust o avea? Oare ce gust o avea? Oare ce gust o avea?
– Am înţeles… şi?
– Băi, şi nu m-am mai putut abţine! Am pândit până or plecat toţi din bucătărie şi am sărit să gust picătura din sucul ăla de pe masă!
– Mno… şi?
– Păi ce şi! Că o intrat o colegă şi m-o văzut cum lingeam masa cu furie!!!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. boemul Reply

    în una din rarele ocazii în care am gustat şi eu, pe undeva prin munţii Şureanu, am văzut fantome. şi nici măcar nu cred în aşa ceva!
    rămân la alcool 🙂

  2. Marian S Reply

    De-aia e bine să pui colega pe masă înainte de a te apuca să lingi, nu să o laşi pe alta să te surprindă intrând pe uşă. 😯

  3. Marian S Reply

    @ nr. 4:
    Senc iu, senc iu, eu am inspiraţie tocmai pentru că nu fumez NIMIC! Dar sete mi se face câteodată… 😆

  4. Anghel Reply

    Cred ca “erboaica” a fost tropita cu ceva “piatra de var” inainte. Totul pentru o senzatie de zile mari 🙂

  5. Stas Reply

    deci,citit,recitit peste “n” zile,recitit peste n+2 zile,super,bravo!!fictiune sa fie,ca tot parca il vad pe “obsedatu” in fata mea cum savureaza! :))))

Leave a Comment

Your email address will not be published.