Nu mai mâncaţi ciuperci din pădure!

Oameni buni, nu ştiu cum să vă spun să băgaţi la cap: nu mâncaţi ciuperci din pădure.

Am să vă spun acuma şi de ce, şi vă implor să citiţi postarea asta până la capăt şi să daţi mesajul mai departe tuturor.

Aşa cum vă spuneam, sâmbătă aveam de mers la nunta unui prieten. Mă trezesc dimineaţa după o şuetă cu Doru Panaitescu, sosit în Cluj într-o vizită fulger. Îmi fac o salată de roşii  ca să nu mi se aplece cârnaţul de Oaş pe care urma să-l înghit ca un anaconda, pun televizorul pe Trinitas TV sau pe Fashion TV, nu mai ştiu, şi iau prima muşcătură.

Şi sună telefonul: Perhanus, prietenul din Sibiu, voievodul prepeliţelor.
– Salut, mo, ce faci?
– Tu ai auzit ultima ştire?
– Nu, ce să aud?
– Hinu-to, hină-ta, hinuţu-to, maică-sa şi prekinul ei sunt în comă, la spital.
– CEEEEE???
– Da.
– TOŢI 5?
– Da.
– Ce s-o întâmplat?
– Or mâncat ciuperci şi acuma sunt la spital.
– Nu se poate. NU SE POATE!!!!!
– Hai că nu mai pot vorbi, te sun când mai am veşti.

Nu vreţi să ştiţi ce stare îţi induce o asemenea ştire. Am retrăit într-o secundă, poate, cea mai urâtă zi din viaţa mea, înmulţită cu 5. Vizualizam 5 oameni foarte dragi mie întinşi pe targă, pe life support, exact ca-n filmele americane. Ştiţi ce imagine mi-a rămas pe retină şi nu mi-o pot scoate din minte? “Hinuţul” nostru face 2 anişori pe 13 iunie (să trăiască, la mulţi ani!) şi eu tocmai aflasem că este în comă. Am crezut că tot Floreştiul s-a prăbuşit în capul meu.

Încep să judec la rece: ciuperci de pădure. Hmmm. Prietenul mamei hinului este agronom, şi ştie tot ce mişcă pe planetă. TOT. Cai, vite, păsări, porci, ciuperci, fructe de pădure. Locuieşte în Valea Viilor de zeci de ani, nu se poate să fi făcut o asemenea greşeală, e imposibil. Nu avea cum să aleagă ciuperci otrăvite.

Iau telefonul cu mâini tremurînde şi formez numerele de telefon ale prietenilor. Îl sun pe co-naşul Greuceanu, care îmi respinge apelul. O sun pe naşa, nu răspunde. Sun mirele, fratele mirelui, sun şi pe Dumnezeu: nimeni nu răspunde. Mă simt neputincios şi mă zvârcolesc de o durere mută ca un muşuroi de funici ars cu plastic de un copil răutăcios. Pizda mă-sii de treabă, hinuţul are 2 ani şi e în comă! Hinul meu are 34 de ani, hina e şi ea tânără, sunt cei mai faini oameni de pe planetă. Mama hinului şi-a îngropat soţul când hinul avea 15 ani, şi acum şi ea, şi prietenul ei, şi toţi sunt în comă. Nu, nu se poate aşa ceva, e imposibil. De ce? Cum? Ce putem face?

Mai mergem la nuntă? Se mai ţine ceva? Continuu să îi sun pe toţi, fără succes. Îl sun pe Gioni, care era pe drum către nuntă, şi îi zic, şi abia acum simt şi eu amploarea dezastrului:
– Te rog frumos opreşte maşina, trage pe dreapta.
– Dada, sigur.
– Man, te implor eu, opreşte maşina.
– Nu pot, mă duc la nuntă.
– Man, pizda mamii ei de treabă, trage dracu’ pe dreapta! Nelu e în comă, hinuţul e în comă, toată familia e în comă la spital, la Sibiu! Înţelegi? Pula mea!!!!
– Nu cred. Cred că glumeşti.
– CUM PULA MEA SĂ GLUMESC??? ASTEA-S GLUME?? CREZI CĂ-S CRETIN SĂ FAC ASEMENEA BANCURI???

Mă sună înapoi după 10 minute.
– Man, ai vorbit serios?
– Da, man. Îmi pare rău. E pe bune treaba. Mergi la biserică, poate prinzi alaiul şi spune-le, sau află naibii ceva, că mie nu-mi spune nimeni nimic!!!!!

Ce urma să se întâmple? Ciupercile atacă ficatul şi rinichii. O sun repede pe prietena noastră de la SMURD:
– Cunoşti pe cineva de la SMURD Sibiu?
– Nu, din păcate.
– Spune-mi repede la ce să ne aşteptăm!
– Dacă au mâncat ciuperci, sigur îi transferă la Cluj sau la Târgu Mureş pentru dializă şi tratament hepatic. Stai aici, nu pleca nicăieri încă. Dacă îl aduce la Cluj, să-mi spui, fac tot ce pot să-i ajut.

Stau ca pe ace înroşite în foc. Ca să câştig timp, fug la duş, şi când mă săpuneam mai abitir dă buzna nievasta peste mine şi izbucneşte:
– L-am văzut la TV cum îl resuscitau!!!!
– Ce????
– Da! Pe Nelu!!!!

În viaţa mea nu mi-am văzut soţia atâta de distrusă. Şi niciodată nu am avut atâta moarte în jur. Şi nu cred că poate cineva că privească un bărbat de 1.86 m şi 96 de kile, puternic ca un taur (ridica lespezi de peste 100 kg în Spania) şi frumos cum îi atârnă fără vlagă mâna din targă şi să nu fie afectat.

Sar din duş şi caut pe net: “ciuperci Mediaş”. EvZ, Gândul, Mediafax, Antenele, Jurnalul… tot ce e presă în ţara asta, indiferent de mogul, avea articol pe site cu hinu-meu şi familia lui. Aceleaşi informaţii seci: o familie de cinci membri a fost transportată în comă la spital după ce au consumat ciuperci din pădure. Nici un alt indiciu, nimic. Mă gândesc să-l sun pe Piticu să-mi facă legătura cu reporterii de la spital, dar îl sun pe văru-meu din Sibiu:
– Văru’, te implor fugi la spital şi vezi ce se întâmplă!
– Stai aşa, zice; te sun în 2 minute.

Cele mai lungi 2 minute din viaţa mea. Când a născut nievasta am fost calm ca o piatră, acum îmi venea să muşc din termopane. Cred că dacă urlam o dată decopertam blocul.
– Alo, văru?
– ZI!!!!!
– E de bine. Am sunat la spital.
– Şi?
– Hină-ta s-a externat şi s-a internat la pediatrie cu băieţelul, care s-a trezit; hinu-to s-o trezit acum şi e bine; singura care mai este încă în comă este mama lu’ Nelu, de prietenul ei nu ştiu nimic.

M-am calmat ca prin farmec.

M-am hotărât atunci să nu mă mai consume orice porcărie. Şi sunt convins că vreme îndelungată de acum încolo voi reuşi. Ce am eu, tu, alţii, probleme cu banii, la serviciu, cu nebunii din trafic sau alte rahaturi nu sunt probleme, sunt fix nimic. Suntem noi numai prea proşti să ne dăm seama de ce contează cu adevărat în viaţă. Atâta am fost de tulburat că nici măcar o rugăciune n-am fost în stare să zic, şi chiar nu sunt genul care să pice în genunchi la prima pană de cauciuc. Era singurul mod în care-l puteam ajuta, să-i trimit un gând bun. Noroc că cineva acolo sus îl iubeşte pe Nelu şi i-a adus întreaga familie înapoi la viaţă.

Am plecat la nuntă, unde am încercat să facem tot posibilul ca să nu ne mai gândim la moarte şi să ne bucurăm de viaţă. “Io cred că-l omor”, o zis mirele când am ajuns. Hinu-meu urma să-i fie naş, aşa că mirii au schimbat naşii în chiar ziua nunţii.

Ce se petrecuse: familia mâncase bureţi şi parazoale (piciorul căprioarei).
25850116
(poză şterpelită de aici, şi îi rog să-mi dea voie să o las pe site pentru ca lumea să ştie şi să se ferească)

Este o ciupercă cărnoasă, bună (dacă-mi permiteţi expresia) de şi mori. E uşor identificabilă după inelul de pe tulpină. Am mâncat în copilărie, ceva mai bun nu există pe pământ. Problema este că ciupercile dracului îşi combină sporii şi apar hibrizi atâta de ciudaţi că nu-i mai deosebeşte nimeni de parazoalele originale. Da, nici dacă eşti agronom şi le mănânci de 30 de ani.

Mama hinului a mâncat cu o seară înainte tocană, n-a avut nimic. În seara fatidică, hinul meu nu a mâncat nimic toată ziua, şi seara a balotat ciuperci ca nebunul. I-au dat şi pruncului o înghiţitură, ca să scape de gura lui. Mai mult ca sigur că şi eu i-aş fi dat Gropărelului să guste, înainte de păţania asta. Înghiţitura asta i-a provocat coma pruncului. O mică înghiţitură. Vă daţi seama? Toţi sunt oameni cu capul pe umeri, hinul meu are o afacere, sunt oameni integri, inteligenţi şi foarte responsabili. Dar s-a petrecut necazul, pentru că necazul nu te alege.

Când au simţit că li se face rău, au sunat la 112. Au reuşit cu greu să se facă înţeleşi de operatoare. Când au sosit ajutoarele, deja intrau în comă. Au fost duşi în Mediaş, apoi transferaţi la Sibiu. Am mers azi după nuntă să-i văd, şi toţi sunt bine. Şi nici nu ştiţi ce fericire mă cuprinde. Sperăm să nu rămână cu sechele: la ficat, la rinichi sau neuro. Deocamdată halesc din perfuzii, iar mama hinului mai are rare momente de inconştienţă. Dar merg spre bine, şi sperăm să fie OK.

Pe naşu’ Greuceanu l-o sunat mirele la 4 dimineaţa (asta în cazul în care dormiţi cu telefonul închis noaptea). La 7 o fost la spital la ei şi a făcut anticameră până pe la 4 după-masa când, după ce a vorbit cu hinul (şi vărul său) a pornit către nuntă, cu inima grea, dar liniştit că se vindecă şi şi-a revenit.

Un mare MULŢUMESC cadrelor medicale de la Urgenţă din Sibiu, care am înţeles că s-au mobilizat exemplar. Uneori, între doi doctori care uită bisturiul în pacient sau iau 200 de lei şpagă îi uităm pe cei care trag din greu să salveze vieţi după asemenea accidente stupide, şi se luptă cu moartea şi îi bagă doamnei negre coasa în cur şi o trimit la plimbare. Tot respectul, dacă aş putea v-aş acoperi de aur.

Concluzia: NU MAI MÂNCAŢI CIUPERCI DIN PĂDURE. Nu mai sunt aşa cum le ştiaţi. În acelaşi weekend, după familia hinului au mai internat 8 fraţi la spitalul din Sibiu, de la cel mai mic la cel mai mare, toţi cu intoxicaţie de ciuperci. La mine pe stradă a murit un băieţel din cauza ciupercilor, şi buzele lui negre mi-au rămas adânc gravate în memoria mea de copil de 6 ani, cât aveam pe vremea aceea. Lăsaţi-le dracu’ de ciuperci, mai bine mâncaţi o carne, că uite, legumele astea vă omoară.

Şi, ca să închei cu o glumă proastă, sper din tot sufletul ca hinu-meu să nu fie deja dependent de ele, că o zis că aşa beţie nu o tras de când s-o născut.

Update: sunt toţi bine acum, astăzi îi externează.

122 lovituri, dă-i și tu!