Month: October 2018

Proiectele Clujului care mi-au atras atenţia la bugetare participativă în 2018

Aşa cum cei mai perspicace dintre voi şi-au dat seama, probabil, de ceva vreme, referendumurile astea pentru găurile familiei sunt neimportante şi complet inutile în condiţiile în care materia cenuşie din patrie migrează în draci către Occident, buzile şcolilor nerenovate rămân în fundul curţilor, în timp ce primăriile strălucesc de termopane…continue reading →

Luni, după referendum

Dimineaţa aceea părea că anunţă o zi normală - atâta cât poate fi de normală o zi de luni; nimic nu prevestea aventura de proporţii epice ce urma să urmeze, mica odisee de Cluj; sau, aşa cum o va consemna literatura de specialitate, Balada lui Toma Alimoş de Wordpress - de pe Someş. În dimineaţa aceea, bloggerul sări din pat la ora 6:20 dimineaţa fix, sprinten ca un piţigoi, deşi era ora la care nici cocoşii nu ar fi cântat de atâta mahnureală. Apoi se spălă sub pleoape cu gheaţă pură de pe curcanii congelaţi aduşi de la mătuşa Ţâca din Ţara Oaşului, apoi se băgă în cadă, unde medită în poziţia lotus timp de 10 minute sub un jet de apă rece de la robinet. Ieşit afară, porni înviorarea de dimineaţă: 600 de flotări pe degetele mari de la mâini, 600 de abdomene şi 4 genuflexiuni. Îşi pocni apoi degetele de la mâini şi strigă către nievastă: - Muiere, adu-mi crosa de golf!…continue reading →

Războiul din Vietnam şi referendumul pentru familie

În seara aceea fierbinte de august 1961, generalul de patru stele Nguyễn Văn Thiệu şi generalul de trei stele Ngo Dinh Diem din Armata Vietnameză de Eliberare discutau strategii pe un ton mai aprins ca niciodată, aplecaţi peste o hartă a regiunii Lam Dong. Sorbeau o vodcă rusească primită de la Leonid Brejnev şi gesticulau peste masă cu trabucuri venite direct din Havana, Cuban export, rulate pe pulpă de cubaneză negreasă, grasă şi frumoasă, cu aromă de afine tropicale.…continue reading →

Studenţii din ziua de azi

Ies dimineaţa pe uşă, alerg către staţia de autobuz cu copchilul de mână, fluturând pe lângă mine... ajung tocmai când pleacă un autobuz plin de cetăţeni, ce mai, ghinion iliescu, fir-ar să fie. Îl aştept pe următorul, vine şi ăla ticsit... ne facem loc înăuntru cu greu, ne strecurăm ca limacşii pe sub căpşuni, încercăm să nu cădem prea mult la curbe că n-avem de ce ne ţine - ce mai, supravieţuim.…continue reading →