Cum o să-i explic eu asta copilului meu?

Se dă așa: fiu-meu în autobuz, cu maică-sa.

Fiu-meu sau, așa cum îi spun eu, ”Dovlecelul lui tata”

Pentru că nu mai circulăm cu mașina prin oraș după ce Primăria a băgat autobuzele de școlari, dimineața îl lăsăm în autobuzul pentru școlari, după-masa îl ducem acasă cu autobuzul normal (la cap).

Și, pentru că fiecare excursie cu autobuzul este prilej de a vedea lucruri noi, gen adolescenți cu care fac echitație (adică stau călare pe Instagram) și pensionari zgomotoși care nici ei nu merg la referendum, Gropărelului i se pare foarte tare să ne întrebe de orice lucru care i se pare lui exotic și apoi să dea din cap cu un aer savant când îi explicăm, de parcă el știa deja totul.

Și… în după-masa aia, al meu Gropărel scanează populația din autobuz, apoi îi face semn maică-sii să-i spună ceva la ureche. Și îi șoptește (crede el) dar zice cu glas suficient de puternic (realitatea din teren) ca să audă toată jumătatea de autobuz:
– MAMI, NENEA ĂLA POARTĂ PANTOFI DE DOAMNĂ!!!

Mno, doamna aia tunsă scurt cu pantofi cu toc înalt o auzit tot-tot-tot ce-o zis fiu-meu; și tot drumul s-o uitat fix – da’ fix! – în ochii nievestei, care ar fi intrat direct în pământ în secunda aia, dacă ar fi fost instalație de foraj, da’ nu era.