Dragă asigurare de sănătate, apără-ne de cel rău

Acum vreo 6 ani, când era Gropărelu’ mititel şi locuiam în cea mai mare comună cu numele de Florești din patrie, dictatura sedentarismului începuse să se instaureze încet, dar sigur în fizicul democratic al bloggerului. 2-3 ore pe zi naveta Floreşti-Cluj,  8-9 ore la corporaţie cu fundul bine înfipt în scaun, copilul încă nu începuse să alerge, week-end-urile petrecute la cratiţă, că trebuia şi nievasta să mai lase oalele-n pace – ce mai, bere, televizor, maşină şi pat, cam asta era viaţa.

Şi… când ne-am mutat în Cluj, într-o seară am început să mă dau mare alergător, ca Rocky Balboa când trebuia să se bată cu rusul, pentru connaisseur-ii filmelor americane cu bătaie în care imperialiștii câștigă.

Şi, la alergarea aia prin zăpadă, or început toţi mușchii gemeni (din spatele tibiei) să mă trădeze și să doară ca de la tortura chinezească. (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Cum dezveţi copiii şi parlamentarii să-ţi mai arate fuck you

Iordache pare fix genul de vecin care alungă copiii din faţa geamului său nu pentru că-l deranjează zgomotul de minge bătută pe maidan (oricum are termopane cu 7 straturi, n-ar auzi nici măcar un motor de Concorde care exlodează pe scară), ci pentru că asta-l face pe el să se simtă viril şi important în bloc.

Acum un miliard de ani, după ce am picat la facultate ca nişte boşi, Groparu şi naşu-său Greuceanu (de care sigur vă e dor, dar e prea prins cu capitalismele româneşti ca să-mi mai furnizeze postări cumsecade, deşi orice ochi plânşi le e dor de aşa ceva) s-au văzut foarte şomeri şi foarte neangajabili, că milenialşii încă nu se inventaseră şi tot ce puteam spera era un job de vreo 20 mărci germane pe lună. Aveam, practic, de ales între a lucra în fabrică sau a preda engleză la grădiniţă.

Pe care am ales-o pe a doua, că era mai domnească; şi alt argument decisiv erau tinerele mămici.

Greuceanu preda la o grădiniţă pe calea Dumbrăvii din Sibiu, iar eu la aia de la Cireşica, şi în fiecare zi de luni, după ce terminam orele, ne întâlneam să facem gramatică, să nu mai picăm iară la facultate ca tontolocii (lucru pe care eu l-am mai făcut o tură, aşa de tare mi-au plăcut tinerele mămici).

Şi, la o discuţie, îi zic:
– Să vezi ce tontoloci îs copiii, unul i-o arătat altuia fuck you azi.
– Ha! Şi eu am păţit-o, da’ i-am lecuit eu, zice Greuceanu.
– Cum?
– Păi am oprit ora şi l-am chemat în faţa clasei. Şi l-am pus să facă gestul din nou.
– Şi?
– Şi normal că s-o ruşinat, şi l-am întrebat ce crede el că înseamnă gestul ăla.
– Ioai.
– Da. Şi ştii ce-o zis?
– Ce?
– “Ceva urât!” Şi-atunci…
– …atunci…
– Atunci i-am zis: normal că ceva urât! Înseamnă că-ţi bagi degetul în fundul colegului tău şi-l miroşi. Mno, şi de atunci n-am mai avut problema asta, i-am dezvăţat pe prunci de gesturi din astea.

Mno, şi, după cum vă spuneam, Iordache pare fix genul de vecin care alungă copiii din faţa geamului său nu pentru că-l deranjează zgomotul de minge bătută, ci pentru că asta-l face pe el să se simtă viril şi important pe scară, spor la mirosit, domnu’ Iordache, cele bune!


Captură de pe ceva site de pe internet

11 lovituri, dă-i și tu!

Schimbă-ţi viaţa (mai ales dacă o făcut pe ea)

Fără bere şi fără alcool şi pălincă.


Nici măcar stinse cu whiskey!

Fără să mai mănânc prostii.

Mers la sală şi la bazin şi mai şi alergat câţiva kilometri în timpul liber.

Nu mă mai prostesc cu tutun.

Adio nopţi nedormite, mă culc la nouă jumate seara .

Şi dimineaţa nu mai sar peste micul dejun.

Şi mai încet cu grăsimile şi cu carnea roşie, şi mai multe iaurturi şi fructe.


Fără carne. Şi fără pită cu gluten. Numai cu aer

Şi fără fast food.

Plimbări lungi.

Viaţă fără Facebook.

Viaţă sănătoasă!
– Băăăi, felicitări! Şi de câtă vreme ai început asta, Gropare?
– Aaaaaa, Doamne fereşte, nu încă! Mă gândesc să-ncep peste vreo 10 ani, cam aşa. 10-20-30, poate chiar 40, ca să fiu sigur.

6 lovituri, dă-i și tu!

Perfect

– Sper că nu cheltui bani ca să-mi iei ceva cadou de ziua mea! zic.
– Perfect! zice nievasta. Dar nu-ţi doreşti nimic?
– Nu! Am de toate.
– Perfect, zice ea.
– De fapt… mi-aş dori ceva.
– Ce?
– Este unul pe OLX care vinde echipament militar.
– Ce echipament militar?
– Păi ceva jmanglit de prin ceva unitate, cred. Efecte militare casate, sau ceva.
– Şi ce-ţi trebuie de acolo?
– Păi… din elea de băieţi mari. O folie de cort… mai are o găleată pliabilă, din aia de nu ocupă mult loc în portbagaj, pentru când merg la pescuit… o curea de armată… nu costă mult, vreo 30-40 de lei fiecare.
– Şi vrei să le iei pentru tine? De ziua ta?
– Da, zic.
– Perfect. Şi foloseşti cardul tău?
– Da, zic.
– Perfect, zice ea.


Poate aveaţi nevoi de un cap de Budha şi nu ştiaţi de unde să-l luaţi

5 lovituri, dă-i și tu!

Vine o vreme

Știți treaba aia cu ”într-o bună zi, părinții te-au dat jos din brațe și de atunci nu te-au mai ridicat niciodată la piept”?

Mno, vine o vreme când îți lași copilul la școală și de atunci nu se va mai întoarce niciodată de trei ori ca să te mai salute încă o dată și încă o dată.

 

5 lovituri, dă-i și tu!

Pipisica

Nievestei i s-o blocat spatele de cât e de supărată pe mine şi pe fiu-meu, pentru că efectiv ne batem noi joc de munca ei, nerecunoscători ce suntem, e numai vina noastră.

Şi aşa că o rămas să fac eu treaba prin casă. Misiunile mi le dictează când mă pun la calculator să mă joc Heroes 3: ACUM trebuie dus gunoiul, ACUM trebuie băgată supa la rece, ACUM trebuie scoase hainele din maşina de spălat şi lăsate afară, ca să nu se facă umezeală în casă peste noapte! (more…)

14 lovituri, dă-i și tu!