Ce trebuie să știm despre viitor, deocamdată

Înainte de a ne hotărî dacă scriem în glumă sau în serios despre vizita la laserul de la Măgurele (am creat un sondaj aici, lupta e strânsă), până se mai bezmeticește și bloggerul după o zi grea de luni, cu avioane și români prin avioane (”Hell is other people”, zicea Sartre), vă recomand 100% să vă uitați la filmul de mai jos. Începând cu ora 1:41:00, când intră în scenă, sub o pălărie, domnul Tom Raftery. PS: E-n engleză.…continue reading →

Și tu, tu ce proiect de centenar ai?

Dacă partidul unic schimbă guvernele şi remaiază miniştrii de zici că remaniază ciorapi, românii se duc prin Suedia cu diplome false, Uniunea Europeană răguşeşte cât mai urlă la noi să nu mai fim cretini şi să lăsăm justiţia în pace, că e deja perfectă, în timp ce diaspora românească sărbătoreşte…continue reading →

Romantismul n-a murit

Ajung acasă numai eu cu fiu-meu după o zi lungă de luni, că nievasta mai avea ceva de făcut pe la serviciu. Îl trimit pe fiu-meu la el în cameră, mârâind preventiv că să nu mă bată la cap, că-s obosit: - Joacă-te şi tu acolo cu ce găseşti. Să…continue reading →

Un gentleman englez sadea 100%

Coadă la toaletă in Anglia, așa cum șade bine unei țări în care vinul casei este berea. Care bere, după cum știm, nu se cumpără, se închiriază (știu că vremea de afară nu îndeamnă la agerime intelectuală, dar sper că nu mă puneți să vă explic gluma asta clasică). O lady și încă o lady (adică două ladies) încearcă să-și croiască drum către o toaletă, dar pe coridor era înghesuială ca în D-Day, pe plaja Omaha.…continue reading →

Dragă asigurare de sănătate, apără-ne de cel rău

Acum vreo 6 ani, când era Gropărelu' mititel şi locuiam în cea mai mare comună cu numele de Florești din patrie, dictatura sedentarismului începuse să se instaureze încet, dar sigur în fizicul democratic al bloggerului. 2-3 ore pe zi naveta Floreşti-Cluj,  8-9 ore la corporaţie cu fundul bine înfipt în scaun, copilul încă nu începuse să alerge, week-end-urile petrecute la cratiţă, că trebuia şi nievasta să mai lase oalele-n pace - ce mai, bere, televizor, maşină şi pat, cam asta era viaţa. Şi... când ne-am mutat în Cluj, într-o seară am început să mă dau mare alergător, ca Rocky Balboa când trebuia să se bată cu rusul, pentru connaisseur-ii filmelor americane cu bătaie în care imperialiștii câștigă. https://www.youtube.com/watch?v=wVP1wO_E4yk Şi, la alergarea aia prin zăpadă, or început toţi mușchii gemeni (din spatele tibiei) să mă trădeze și să doară ca de la tortura chinezească.…continue reading →