În aceeași duminică în care pățisem pățania cu omul cu mașina învelită în 40 de cm de zăpadă (40 de cm reali, doamnelor, ne-am înțeles?), am plecat cu mașina să-mi iau copilul care chefuise acolo peste noapte.

Ajung în fața blocului lor, evit cu abilitate locurile de parcare deja curățate și cotropesc (ca un ungur) un loc pe zăpadă, pun avariile și las numărul de telefon pe parbriz (loc de parcare nemarcat, dar cine știe ce orgolii de proprietar mai răscolesc) și cobor din mașină și-mi iau pruncul de la Ionuț.

Apoi venim înapoi, urcăm în mașină, dau să ies… și nimic, mașina nu se mișcă din loc.

Mă uit în spate la copil, în timp ce-mi înghit niște înjurături năpraznice… cum naiba să rămâi blocat în 20 cm de zăpadă? CUM???
– Copile, sper să nu rămânem blocați în zăpadă, zic eu mai în glumă, mai în neserios.

Încerc iar și iar și iar: nimic.

Ies afară din mașină, mă uit îndelung la roate… intru înapoi, dau în marșarier… nimic, nada.

Trece prin zonă un pensionar cu o jăvruță în lesă, să-și facă potăița nevoile în omăt, să se-ntrebe dupa aia lumea ce-i cu gustul ăsta pe zăpada galbenă? Ca mămăligă e asta?
Deschid ușa și-l atac mieros:
– Nu vă supărați… nu mă-mpingeți și pe mine un pic, să ies de aici?
– Ba cum nu, zice omul, clujean amabil.

Împinge omul serios, în timp ce-și ține lesa cu o mână, eu apăs pedala… nimic, mașina nu se mișcă.

Rostesc, din nou, în gând niște lucruri despre care nu voi avea curaj să-i zic popii, la spovedanie… omul cu câinele mă-ntreabă, filozofic:
– DA’ CÂND AI PARCAT AICI… nu te-ai gândit că n-o s-o scoți degrabă?
– Nu! Mașina asta abia am luat-o de două săptămâni; cu cealaltă n-am rămas deloc blocat pe așa o zăpadă.
– O lopată de zăpadă n-ai? Nisip?
– N-am! De unde să am, da’ oricum, asta e zăpadă de rămas blocat?

Zăpada avea 12 cm. Reali, nu de care vă zic bărbații (mă repet ca să băgați la cap).
– Hai să mai încercăm o dată, zice omul.

Își leagă câinele de un indicator rutier și bagă. Băi, împinge de putea mișca din loc un crucișător imperial incapacitat de o torpilă fotonică trasă de naveta rebelilor galactici de pe Tatooine, și eu stăteam pe scaun de șofer, ca nesimțitul, chinuiam accelerația și mă-ntrebam ce naiba are mașina de nu intră-n marșarier??? Că mergea bine acum 15 minute!!!
– Stai așa, zice omul, cu aburi ieșind din el ca dintr-un cal la sanie. Stai un pic, ceva nu e bine.

Mă uit mai bine:
– HAI SĂ MAI ÎNCERCĂM O DATĂ, zic eu, savant. ULTIMA DATĂ.

Se mai pune omul la jug o tură… si, ÎN SFÂRȘIT, bag mașina în marșarier, o scot afară cu o grație demnă de un pilot rebel, îi mulțumesc frumos amabilului clujean și-mi văd mai departe de drum, de viață și de destin.

Din acel moment în care m-am uitat mai cu atenție la bila schimbătorului, nu am mai uitat niciodată că marșarierul la VW este ambrejaj + apăsat schimbător în jos + stanga + în față.

NU ca la FIAT-ul lui Dan Olteanu pe care-l condusesem cu o zi înainte cu ajutoare, unde bagi ambreiaj + puternic dreapta + jos.

Să fiți sănătoși și să citiți bine bila aia de pe schimbător în prealabil, asta vă doresc, nu faceți ca mine.

Și nu circulați cu bicicleta pe nămeții ăștia decât dacă nu vi-i dragă viața


Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 10 comments

  1. Liviu Reply

    Duamne fucking ferește! Înțelegem cu toții acum de ce ai ajuns blogger, e mai ușor cu tastatura :)))

  2. Remus Reply

    =)))
    si cred ca tastatura ta e mecanica 🙂
    una de plastic nu rezista, cand apesi pe “y” si scrie “z” =)))

    • Groparu Reply

      Dacă Dumnezeu vrea să-l distrugă pe un blogger, prima dată îi încețoșează darul vederii. Abia apoi îl lasă fără idei.

  3. costicămusulmanu Reply

    gropare, pune naibilui un cerber ielectronic la poarta blogulu’ că-ți intrară rușii, bre…io di fo trii dzîli înșierc sî intru șî-mi zîșe error 404…
    cît despre mașîni, ci sî zîc, povești di aiestea aviem cu toțîi…
    mi-a povestit un mecanic auto cum amu’ fo douîjdiani, fiind el mecanic în doiciland (numa’ bunăciuni, merț, beamveu-ri, audi) s-a gîndit să-și cumpere mașină înainte să se întoarcă în țară; și cum bugetul era limitat, a ales o toyota…
    după ce au controlat-o pe toate părțile, au bătut palma cu frițu’ și, în bună tradiție moldovinească, cei 3 crai de la ieșî or mers sî bieii adălmașu, sî udi carivasîzîcî bolidu’, sî nu cumva sî-l prindî rujina…
    numa’ cî bolidu’ draculu’, după ci s-o urcat iștea muci din nou în el, n-o mai vrut sî porneascî… ba mai mult, mai lătra și șeava la ei, în limba lu’ goethe, pe care bineînțeles că moldovenii mei o înțelegeau ca șî mini: ja, nein șî împușcăturili…
    plecat acasî cu taxiu’ și a doua zî cu noaptea-n cap, la ușî la fritz, cu interpret cu tot; amu’ frițu’ i-o cunoscut dupî căutături undi o fost iștea sara… și i-o luat la întrebări:
    – nu pornește mașina?
    -nein! ‘te-n gură de oț
    -păi nici n-o să pornească atîta vreme cît îi suflați aburii ăștia alcoolizați în nas…
    s-o dumirit oamenii…
    -șeeee? puoi sî nu pot io sî-l plimb pi tătuța cu mașîna me? undi-i senzoru’ sî-l scooot?!?

    • neamtzschantz Reply

      costica, povestea ta draguta are o mica greseala de frumusete. cum dracu o lucrat mecanicu tau auto si repara mercedesuri si bmw-uri si audi daca nu stia absolut nici o boaba de germana?

      • costicămusulmanu

        pe om l-am cunoscut personal; venise să se uite la o cutie de viteze de la o vechitură și l-am întrebat același lucru; șeful de service (că așa au ajuns -2 erau mecanici- ăia acolo) era un sas din transilvania, vîndut de Ceașcă în anii ‘80; oricum, mulțumesc pentru delicatețe însă țin să spun că dacă eram așa de inventiv precum mă creditezi, groparu ar fi fost vizitatorul iar eu blogger-ul…😆

  4. costicămusulmanu Reply

    dacă tot avem timp liber și e indicat să-l petrecem rîzînd și ca să-i spulber domnului neamț din (cu?) șanț orice bănuială iaca altă(e) pozne…
    mai amu’ fo’ douîjdiani, în timpul facultății, lucram secretar la o școală de șoferi; unde am întîlnit (era instructor) un personaj absolut fabulos, om la vreo 60 de ani, plin de glume și povești…și povestește nea Cezărică:
    …prin ‘92, rămăsesem fără slujbă, în țară era cum era, ce m-am gîndit eu? hai în Jărmania, poate-mi fac vreun rost pe acolo…am plecat, om la 50 de ani, fără vreo boabă de limbă străină, doar cu meseria (mecanic și șofer; da’ șofer nene, d’ăla de nu-ți vărsa paharul cu apă de pe bordul Daciei…);
    ne-au pus ăia în lagăr, ne dădeau de mîncare iar ziua, cît nu aveam cursuri de germană, puteam ieși să ne căutăm de lucru…
    paranteză
    bre, zice, erau 2 frați din bucurești; tinerei, 25-30 de ani; și ăștia plecau cu mîinile în buzunare în oraș (frankfurt, parcă), veneau la fel; ciudat este că din cînd în cînd primeau bani din țară; mai erau printre noi șuți de buzunare, d’ăia de furau din magazine, că-i vedeai cum vin, cu produse, îi mai căuta poliția, etc;
    frații, nu; și îi întreb: bre, ziceți-mi și mie, voi cu ce vă ocupați? că hîr, că mîr…pînă la urmă i-au expulzat nemții; și în seara dinaintea repatrierii mi-au spus:
    -nea Cezar, noi furăm nasturi de blugi?
    – ce e aia? cum adică?
    -da dom’ne! intrăm în magazine, luăm blugi la probă și furăm nasturele principal, ăla de pe betelie…
    -voi sunteți normali? la ce vă trebuie?
    -ha! păi noi înainte aduceam blugi de la turci; acuma avem o făbricuță unde-i facem noi, cu material de la Pașcani; montăm nasturii originali, prin urmare vindem blugii ca fiind originali; ne-am umplut de parale…
    paranteză închisă
    și, zice nea Cezărică, mă urcam pe pereți de plictiseală; germană nu puteam să învăț, căutam de lucru; luam cu mine un băiețaș la vreo 20 de ani care rupea puțin nemțește dar nu știa să facă nimic…și mergem la un turc; brutărie și distribuție cu furgoneta:
    – hai bre, angajează-mă șofer;
    -nein, că nu știi nemțește!
    -păi ce-mi trebuie? încarc dimineața, faci traseul și plec la livrări; n-am nevoie să vorbesc cu nimeni…
    -nu, zice neamțturcul, că nu-i așa; pe lîngă marfa comandată cu o zi înainte, noi mai punem în mașină și altă marfă iar dacă primim comenzi în timp ce tu livrezi, îți spunem prin stația radio unde să mai mergi și ce să dai; dar TU NU VORBEȘTI GERMANĂ!
    -da, eu nu dar băiatul vorbește! ne angajezi pe amîndoi pe un salariu!
    – ceeee??! doi pe un salariu? eu cred că voi vreți să-mi furați mașina…
    la fel a reacționat și neamțul care ținea un mic service lîngă lagăr la oferta mea de a-l ajuta “pro bono”, numai să mai țin o cheie în mînă…
    -ce? tu vrei să furi ceva de aici…

    și cum mă pluctiseam eu în lagăr, zice, vin la mine țiganii;
    – hai domnu’ Cezar cu noi să ne duci pîn’ la Munhin, cî avem o treabă cu niști țîgani (😬) acoloșa; îț dăm 100DM!
    -bine, merg, cu două condiții!
    -zî-li!
    – prima: eu nu știu unde aveți voi treabă și ce fel de treabă; parcăm la intrarea în Munchen, mergeți voi unde vreți și veniți la parcare!
    -bine! șî a doua?
    – nu conduc mașină furată și nici n-aveți voie să furați nimic pe drum…
    -gata! mîni dimineațî la 4 plecăm!
    și au venit a doua zi, cu un cazan de Ascona, bătrînă ca mine; eu, dacă tot nu mai condusesem de multă vreme, cînd m-am văzut în autobahn, i-am dat blană de s-au lipit țiganii de banchetă…
    -bre! nea Cezărică! șăz ghinișor cî iesî scîntiei la curu’ mașînii!!!
    ne-am oprit într-o benzinărie, și cum cadavrul consuma ulei ca un trabant, îi zic unuia dintre țigani:
    – mă, du-te și cumpără 1l de ulei! bă, da-l cumperi, nu-l furi, auzi?!
    -da, dom’ Cezar!
    pleacă țiganu’ și se întoarce cum a plecat; cu mîna goală…
    -unde-i uleiul?
    – haoileo dom’ Cezar da’ mi-i jăli sî dau șinși mărci! io-te-l cum stă colo’șa! nu-l păzăști nimeni…
    – dă-mi mie banii, că-l cumpăr eu!
    – da’ lasî mincaț-aș cî nu moari nemțîi di la o kilî di ulei…
    și a plecat; s-a întors imediat cu un bidon de ulei; de 4 litri!
    -păi n-am zis 1litru?
    – haidi domnu’ Cezar, ti mai pui la zăci mărci? șî nu ne-o trebui și la întoarceri?

    • Groparu Reply

      Hahaahaha!!! Amu musai să ne mai zici din astea. Musaaaai! 😀

Leave a Comment

Your email address will not be published.