Amintiri dureroase din mini-concediu

Eram în plin județul Sibiu, la Cârța, comuna care este atâta de frumoasă pe cât de deranjant este numele-i, pentru că trebuie să existe un echilibru în univers și-n viață (de exemplu, de-aia Antonio Banderas s-o îngrășat). Vizitam biserica cisterciană din localitate (alta nu cred că mai găsiți pe planetă, că era prea greu de pronunțat numele și or renunțat oamenii la cultul ăsta) și ne tot minunam:
  • Cât or putut munci oamenii ăia din vechime să edifice asemenea edificiu?
  • Cât au fost ei în perioada medievală de meseriași încât să rămână pietrele în picioare chiar și după invazia tătară?
Și, mai ales,
  • Cum de au înmomântat ei, în secolul XII, soldați nemți morți în primul război mondial, și apoi au mai și plantat panseluțe peste morminte (preocupări firești, de gropar)?
continue reading →

Pe culmi nebănuite de nesimțire

- De un an de zile aștept clipa asta! îi zic cumnățelului meu, la ora 5 dimineața, în timp ce sorbeam cafeaua înainte să plec la pescuit. - De un an? - De un an. Lacul ăsta și Delta sunt locurile mele preferate de pescuit; și le vizitez adesea în mintea mea când am o ședință mai lungă, când sunt pe scaunul de dentist sau când mă ceartă nievasta; acolo e refugiul și sanctuarul meu și sunt fericit când evadez. - Mno! zice cumnatul. - Și, îți repet, de un an de-abia aștept să ajung aici. De un an. Nici măcar nu mai contează că nu prind nimic, așa cum mă lăudam ieri! Biserică serioasă, caut prozelițicontinue reading →

Prejudecata întunecă judecata

Tocmai băgasem o pizza în metafizic și ne îndreptam spre mașină, prin Sibiul la ceas de seară. Eram doar eu cu nepoții și cu fiu-meu, cu restul de pizza sub braț și fruntea descrețită; că eram atâta de Zen, că i se umflase o venă la tâmpla lui Dalai Lama de ciudă și invidie și oftică (așa face Dalai ăsta uneori, se comportă ca o lamă). I se citește gelozia-n ochi (sursă foto) Și... pe lângă liceul Gheorghe Lazăr, numa' ce aud: - Domnu', nu vă supărați... Mă întorc - o pirandă cu fustele înfoiate ca la curcan!…continue reading →

Finul meu drag și scump

- La cât ajungi în Sibiu, mo? Eram în autocarul Dacos, unde - așa cum v-am zis ieri - ocupasem jumate de cală cu undițe, rucsac și încă vreo paișpe alte bulendre, căci mergeam în Deltă ca să nu prindem nimic. Numai apusuri în poză - deși ăsta era destul de răsărit, de fapt Mno, și cu așa bagaj, clar că nici un taximetrist nu m-ar fi luat în Sibiu, pentru că sibienii or fi ei președinți de lemn Tănase, dar nu-s sinucigași ei.…continue reading →

Ghid de supravietuire in hala de lactate din Sibiu

Tragi adânc aer în piept și încerci să-ți calmezi pulsul, care turuie ca o mitralieră: ești în fața halei de lactate de la piața Cibin din Sibiu, locul în care cel mai versat vânzător din bazarul turcesc își face harakiri la numai 40 de secunde după ce a încercat să negocieze cu precupețele prețul la brânză.…continue reading →

Concediu 2015. Partea I: Sibiu

Nimic nu-şi dorise Groparu mai mult decât să plecăm la Sibiu, la ţară, la părinţii gropăreşti, să-şi lase Gropărelu' la ei în vacanţă şi să le strige, la zeflemea, "mai ţineţi minte când mă băteaţi la cap să mă însor şi să fac copii? No, las copilul la voi două luni!!!" - şi să demareze în trombă, râzînd malefic. Apoi, fireşte, să-mi suspend abonamentul, să nu-i aud cum sughiţă de plâns la telefon, că hai şi ia-l că ne omoară (părinţii care mă citesc vor înţelege!).…continue reading →

Mă credeţi sau nu, dar şi eu am fost ofiţer sub acoperire

Acum câteva ore, Turcescu a anunţat, cu surle şi trâmbiţe, că a fost ofiţer acoperit. cover_me Asta aruncă într-o cu totul altă lumină toate luările de poziţie ale jurnalistului, cea mai importantă, după mine, fiind cea de la duelul final dintre prostănac şi marinar, în 2009 (parcă), pe care îl moderase. Ţin minte că mă plânsesem la vremea respectivă pe Twitter despre faptul că Turcescu îl tot întrerupea pe Geoană, şi cineva mi-a răspuns că, nelăsîndu-l să vorbească, de fapt îi făcea un bine, pentru că dacă l-ar fi lăsat să vorbească, ne-am fi dat cu toţii seama de cât de îngrămădit este mihaela-dragostea-mea (Gaboss, cred că tu ai zis asta). REUNIUNE REGIONALA - PSD - IASI Mulţumesc, Turcescule, că acum nu-l înjur pe ăsta Acum, dacă Turcescu mărturiseşte, e timpul să o fac şi eu, mai ales că aproape uitasem de aventura asta a mea cu SRI-ul. Aveam 15 ani şi pantalonii găuriţi la buzunare. România intrase în perioada aia cu inflaţie de 400% pe an, apăruse spectrul hâd al şomajului printre părinţii noştri, noi eram mai bulversaţi decât generaţiile anterioare şi problemele noastre nu aveau nimic în comun cu faptul că nu avem ultimul aifon.…continue reading →