Cel mai liniştit soţ din România

Nu l-am cunoscut personal pe individ. Are o nevasta faină: faină-faină! Nu e genul meu, deşi e de genul feminin; dar se vede pe ea că e femeie bine. Şi e şi creaţă, şi poartă ochelari, deci claro că se califică în top 5; fincă trebe să fii cel puţin…continue reading →

Grijă cu restul la alimentara

Ce mai mare parte a românilor care se blogăresc nu au prins perioada aia. Aia, ştiţi voi care. În perioada aia, Alimentara era un loc deprimant ca Doftana. Şi nimeni nu se punea rău cu vânzătoarele - asta dacă vroiai să papi şi altceva decât conserve de peşte, creveţi vietnamezi…continue reading →

Un ardelean în trafic

- No uite-te la ăsta, mă, cum vrea să se bage-n faţă! Ui la el! Băăăăăăăă! Ui la el! Vacă cu Citroen! Eşti folositor la civilizaţie ca un apendice umflat... pe ce ai făcut, bă, şcoala de şoferi, pe bena de gunoi? Mai bine ai conduce euro-pubele... până şi nepotu-meu…continue reading →

Ana si Groparele

Ce nume simplu! De numele "Groparu" zic, of cors. Prima dată am văzut-o pe Ana la mare. Eram în vacanţa dintre anul 1 şi anul 2, şi ea era pur şi simplu superbă. Voi ştiaţi că până să intre foarfeca în părul româncelor, cândva pe la începutul secolului XX, toate…continue reading →

Flăcări, ard în flăcări…

După ce am ajuns în Sibiu, mă scot ţiganiazii dimineaţa la cafeauă, şi la umblat prin oraş. Şi ajungem în zona Cedonia. Unde ardea un Oltcit! În jur - gură-cască, purcoi de români care, ca şi mine, se bucurau de necazul omului. Proprietarul se uita prostit. Un pensionar cu şapcă…continue reading →