Cifra fericirii este 4350 de grame

Sănătoasă tun, frumoasă de pici și dolofană ca un cozonac, rozalie ca un parizer, iar eu vă scriu plutind la înălțimile de unde-a coborât Gagarin amu vreo 60 de ani, unde semnalul de Internet este ffff slab. Cam seamănă cu neamul lui nievastă-mea, csf, poate totuși se-ndură careva de zice…continue reading →

A blogger kind of idiot

În aceeași duminică în care pățisem pățania cu omul cu mașina învelită în 40 de cm de zăpadă (40 de cm reali, doamnelor, ne-am înțeles?), am plecat cu mașina să-mi iau copilul care chefuise acolo peste noapte. Ajung în fața blocului lor, evit cu abilitate locurile de parcare deja curățate…continue reading →

Cum dezveţi copiii şi parlamentarii să-ţi mai arate fuck you

Iordache pare fix genul de vecin care alungă copiii din faţa geamului său nu pentru că-l deranjează zgomotul de minge bătută pe maidan (oricum are termopane cu 7 straturi, n-ar auzi nici măcar un motor de Concorde care exlodează pe scară), ci pentru că asta-l face pe el să se simtă viril şi important în bloc. Acum un miliard de ani, după ce am picat la facultate ca nişte boşi, Groparu şi naşu-său Greuceanu (de care sigur vă e dor, dar e prea prins cu capitalismele româneşti ca să-mi mai furnizeze postări cumsecade, deşi orice ochi plânşi le e dor de aşa ceva) s-au văzut foarte şomeri şi foarte neangajabili, că milenialşii încă nu se inventaseră şi tot ce puteam spera era un job de vreo 20 mărci germane pe lună. Aveam, practic, de ales între a lucra în fabrică sau a preda engleză la grădiniţă.…continue reading →

Prejudecata întunecă judecata

Tocmai băgasem o pizza în metafizic și ne îndreptam spre mașină, prin Sibiul la ceas de seară. Eram doar eu cu nepoții și cu fiu-meu, cu restul de pizza sub braț și fruntea descrețită; că eram atâta de Zen, că i se umflase o venă la tâmpla lui Dalai Lama de ciudă și invidie și oftică (așa face Dalai ăsta uneori, se comportă ca o lamă). I se citește gelozia-n ochi (sursă foto) Și... pe lângă liceul Gheorghe Lazăr, numa' ce aud: - Domnu', nu vă supărați... Mă întorc - o pirandă cu fustele înfoiate ca la curcan!…continue reading →

Şi atunci le-am zis oamenilor: iată, bucăţi din mine, luaţi de vă înfruptaţi

Şi oamenilor li s-a făcut rău, căci unii bloggeri sunt pur şi simplu teribil de indigeşti şi fără de gust, zici că-s găluşte de broccoli. Pentru mine, primăvara asta frumoasă a venit cu două binecuvântări! 1. Preţul cireşelor a scăzut sub Bitcoin. 2. M-am mai trezit şi eu la realitate; dureros, dar m-am trezit. Mai exact, mi-am dat seama că 1. Sunt super plictisitor când sunt intervievat, sunt un fel de Vartan Arachelian, pentru cunoscători;…continue reading →

Probabil ultimul și cel mai vast interviu despre Usturoi

Pfuaaaay, Eftimie și TNR-ilor, nici nu știți ce aproape ați fost de-o mardeală și de-o babardeală! La doi microni distanță ați fost, pe bune. Era prin 2013... Groparu își promova Usturoiul ca un apucat, cumpăra și vindea Bollywood-ul, ce mai! Când, ce să vezi, pe Times New Roman apare articolul despre oferta de Black Friday la creditele de la cămătari. În poza din articol, ce să vezi! Pe lângă clanul Cămătarilor, apare și actorul meu din film, Istvan Robert Kanalas, cel mai băiat rău din cinematografia românească! Sursă foto: Internet Times New Roman. Istvan e cel mai din stângacontinue reading →