Roșia Montana? Cine dracu’ știe ce să mai creadă?

Acum 2 ani de zile, primesc de la agenția de PR a RMGC un e-mail în care eram invitat la o întrevedere, ”să ne cunoaștem mai bine”. Suspectînd o șpagă cinstită de 14 carate, m-am dus cu rucsacul de tură la mine; dar în afară de o chifteluță și două cola pe care am insistat să mi le plătesc până când am devenit ridicol și am acceptat și o apă minerală şi o îngheţată gratis nu m-am ales cu nimic în jeb – nici măcar cu un lingou de blutoniu.

Am stat atunci de vorbă cu oamenii vreo 5 ore. Aveam cu mine o listă de întrebări pe care chiar voi mi le puseserăţi, pe site, şi am rămas dator cu răspunsul pentru că presimţeam că aveam nevoie de o zi întreagă pentru a scris articolul de faţă. O zi pe care n-o am, că dac-o aveam, scoteam un nou concept de site pentru www.groparu, că tema asta e bătrână rău şi-i tremură mâna când duce paharul la gură. Da’ mno, zâua aia ui la ea că-i pe noi.

A, și încă ceva: am fost de vreo 4 ori la Roșia, și ultima oară am stat vreo 3 ore și am tot vorbit cu localnici și susținători și adversari.

Aşadar: sunt confuz şi nu ştiu ce să mai cred, şi din ce citesc mai mult, mai mult mă cufund la scufund.

1. Criza Roşia Montana este în primul rând o criză a statului nostru slab.
Dacă aveam un stat puternic, situaţia arăta cu totul altfel.
În primul rând, s-ar fi făcut o licitaţie internaţională şi ar fi câştigat o companie de renume, nu un SRL off-shore de garsonieră confort II cu afiliaţii securistice (Ovidiu Tender, Frank Timiş). O firmă zdravănă, cu sediu baban în Elveţia sau Canada sau Dubai, o firmă cu bonitate, experienţă, acţionariat serios etc.
În al doilea rând, proiectul care ar fi câştigat ar fi fost mega avantajos pentru România. Exploatarea ar fi fost apoi fluturată triumfător în campania electorală de politicieni şi ar fi fost folosită ca atu la alegeri. Ar fi fost dată ca exemplu. Uite, băi alegător din Teleorman, ce am făcut pentru verişorul tău din Apuseni! Cheamă-l să voteze aici de două ori la toamnă!
În al treilea rând, am fi avut politicieni mai greu de corupt, nu ca ăştia pe care îi cumperi cu o şaorma. RMGC, aşa se vorbeşte, a jucat mereu la două capete în campania electorală. Nu e nimic reprobabil în asta, aşa fac şi marile companii producătoare de armament din State (Lockheed Martin, McDonnell Douglas), de exemplu, care sponsorizează şi republicanii, şi democraţii. Dar, cu un stat puternic, am fi avut şi politicieni care îşi asumă ce fac. Ca Băse’.
lingoule
Băi, îi şi asta o virtute, să persişti public în punctul de vedere chiar dacă ştii că toată România e împotriva ta. Omul chiar crede că exploatarea e soluţia, şi o spune. P-ăsta măcar ştii în ce celulă să-l închizi şi ce terapie să-i prescrii. Dar la nebuni nesiguri ca siniştrii de Ponta şi Rovana Plumb, care încearcă să promulge legea RMGC-ului dar anunţă că vor vota împotriva ei, pe ăştia unde-i încadrezi? La nebuni, la proşti, sau la laşi? Sau faci o secţie specială pentru ăştia care suferă de trei simptome deodată?
photo(10)
În al patrulea rând, după începerea proiectului am fi avut o mie de agenţii de mediu care ar fi stat cu lupa în curul RMGC-ului şi i-ar fi tras nişte amenzi frumoase pentru fiecare picătură de cianură care le pică din farfurie. Amenzi frumoase? Fraţilor, grase şi lucioase ca vacile alea biblice care prevesteau 7 ani de belşug. În schimb, nu pot uita o conferinţă la care eram interpret – ceva cu ecologia. Vorbeşte o nemţoaică: “…iar dacă o firmă poluează constant şi consistent, atunci puteţi merge până la închiderea respectivei firme!” O colegă de la garda de mediu îi spune pe şleau: “Noi avem un singur angajator în Câmpia Turzii, Mechel, care poluează de rupe, dar angajează 2.000 de oameni. Ce e de făcut în cazul lor?” Nemţoaica nu ezită: “Te gândeşti la ceilalţi 20.000 de locuitori ai oraşului, nu la cei 2.000 de angajaţi care sunt o minoritate!” Inspectoarea de mediu era să pufnească în râs de să-i iasă mucii pe nas.

2. S-au turnat tone de minciuni de ambele părţi.
În primul rând, nu cred că la Roşia va fi un lac de cianuri. De ce? Păi voi aţi văzut ce mare va fi lacul cela? 8 km în diagonală, 400 m adâncime – sau ceva de genul. Asta înseamnă că fiecare picătură din aia de cianură va fi diluată de găleţi şi găleţi şi găleţi întregi de apă. Nu ştiu de unde vor face rost de atâta apă, dar la cum va arăta lăcoiul ăla cred că poţi îngropa acolo un Cernobâl şi două Pripyat-uri, plus jumate supa Oanei Roman fără probleme majore. De ce cred asta? Pentru că aşa mi-au zis remegeceii şi pentru că altfel nu cred că e profitabil proiectul. Păi cine are bani să tot cumpere cianură de nebun? Plus că cianura aia va fi refolosită şi – asta rog un chimist să-mi confirme, că eu am băut cerneala la orele despre Mendeleev – cianura se neutralizează în timp. Deci dacă speraţi să vă trimiteţi socrii la Roşia Montana la băi, am o veste proastă pentru voi.
Pe lângă asta, există la ora actuală nişte tehnologii de filtre şi bazine de decantare că poţi face limonadă până şi din otrava pe care-o picurat-o Claudius în urechea tatălui lu’ Hamlet. Ştiu asta, pentru că am tradus în repetate rânduri pentru un institut din Bistriţa şi unul din Baia Mare nişte proiecte europene pe ape reziduale de stă mâţa-n coadă, îţi scot ăştia metalele grele ca limba din gură.
În al doilea rând, refuz să cred că barajul ăla va fi chiar atâta de şubred pe cât se zice. Arabii construiesc insule în ocean, japonezii aeroporturi în mare şi noi, o ţară cu tradiţie în construcţii, nu suntem în stare să construim un baraj etanş care să ţină câteva sute de ani? Remegeceii zic că va fi nevoie de o ploaie cum numai o dată la 100 de milioane de ani apare, combinată cu un cutremur de magnitudinea şi scara-nu-ştiu-cât în aceeaşi zi ca să fisureze barajul. Da, e asigurat şi contra lui Dorel.
În al treilea rând, pentru că fiecare tabără aduce argumente pe care, la un moment dat, trebuie să alegi dacă vrei să le crezi sau nu. Remegeceii spun că mina va fi ca orice altă exploatare pe bază de cianuri din Finlanda sau Noua Zeelandă, super sigură, super cumsecade. Protestatarii spun că nu va fi aşa, ci va fi ca-n exploatări miniere din Turcia sau America de Sud, cu boli şi nu mai vreţi să ştiţi. Mno! Pe care-i crezi?
În al patrulea rând, pentru că – nu-i aşa? Nu pentru aur sunt canadienii aici, ci pentru wolfram, uraniu, cobalt, tungsten, molibden şi eight-nine-ten. Remegeceii zic că licenţa lor de exploatare este strict pe aur şi argint.
În al cincilea rând, pentru că locurile alea de muncă nu încălzesc pe nimeni. Dacă guvernanţii ar vrea să creeze cu adevărat locuri de muncă, ar crea o legislaţie mai favorabilă muncii şi ar mai tăia din ajutoarele sociale – avem totuşi prea mulţi şoferi nevăzători. Plus că RMGC nu va angaja, cred, pălmaşi, ci personal ultra-calificat. Aşa că, doamnă Sanda Lungu, am o veste proastă pt. dvs.: dacă nu v-aţi luat între timp diploma de inginer minier cred că tot la împletit ciorapi veţi ajunge, asta ca să nu zic “la făcut alba”.
În al șaselea rând, pentru că boala olandeză. Google it.
În al șaptelea rând, pentru că localnicii NU SUNT PENTRU PROIECT, la fel cum nu sunt nici ÎMPOTRIVA LUI. Sunt la fel de scindați în privința asta ca dinții unei furci ținute de o băbăciune care are și ea dinții scindați ca o furcă.

3. Pentru că potenţialul turistic al zonei.
În primul rând, pentru că Apusenii, în general, şi Roşia Montana, în special, nu stau deloc roz dpdv al turiştilor. În pofida potenţialului evident, în afară de câţiva nebuni care merg prin peşteri, fac baie la Beliş şi schi în Arieşeni, cam bate vântul. Ştiţi la ce mă raportez? La turiştii cu ochii oblici. Când vom avea autocare întregi cu coreeni, japonezi şi chinezi, abia atunci vom putea vorbi despre turism ca o forţă în România sau Apuseni. Eu din Cluj, Ilie care merge în team building o dată pe an şi Gigel de peste Carpaţi care vine să stea 3 zile la Scărişoara nu vom putea susţine o industrie turistică în adevăratul sens al cuvântului. Bonus: din cauza unor legi cretine, proprietarii de pensiuni nu-ţi prea pot pune ţie în farfurie un ou natural sau un muşchiuleţ de viţel crescut în propria ogradă, pentru că sunt obligaţi să se aprovizioneze de la Metro şi Selgros; aşa că vecinul lor mic fermier poate muri la poartă cu cârnaţii, brânza şi ouăle ecologice în mână (vai, ce urât o sunat asta cu ouăle) dacă produsele astea nu sunt abatorizate şi procesate şi umplute de E-uri.
În al doilea rând, pentru că dacă începe exploatarea, 15 ani s-a zis cu turismul în zonă. Nu va merge nimeni să se uite la Muzeul Aurului din Roşia când la 2 km de localitate bubuie un vagon de explozibil pe zi de-ţi puşcă plombele din măsele şi-ţi umple plămânii de praf. Mulţumesc, prefer să vin la birou, la aer condiţionat.
În al treilea rând, pentru că, paradoxal, dacă nu începe exploatarea, turismul în zonă e condamnat oricum. Dacă RMGC-ul o mai renovat câteva clădiri pe ici, pe colo, cele câteva sute de localnici rămaşi în zonă nu vor putea plăti nici măcar un bec care să lumineze clădirile astea mai mult de 4 luni de zile pe an. Ce să mai investeşti în amenajarea minelor romane, să pui manechine îmbrăcate în armuri romane, să faci replici din uneltele minerilor antici, din armamentul legionarilor lui Traian şi beţivii lui Decebal, să recreezi bătălii… aşa cum mi-ar plăcea să văd, din moment ce nu suntem în stare să conservăm cumsecade nici măcar Sarmisegetuza?
Şi mai este una bună: nu poţi face turism într-o zonă în care orice adiere de vânt îţi umple dealurile de praf de la haldele de steril din apropiere, şi prin mijlocul localităţii curge un pârâu cu suficient acid nuştiudecare suficient cât să omoare un cartier mai răsărit pe zi, moştenire de la fosta exploatare de stat. Başca drumul, care e tot o groapă şi-o serpentină, că faci 3 ore până începi, de fapt, să ajungi oriunde în Apuseni (RMGC se jură că va rezolva problemele astea în doi timpi și trei mișcări).
În al patrulea rând, din păcate, turiştii se cam înghesuie mai degrabă în Bulgaria cu familia sau în Vamă să se îmbete decât la munte. Mă, aşa-s ioropenii ăştia, toţi visează palmieri şi Radu Mazăre, nu crăişorul Horea şi Avrămuţ. Fireşte, asta nu înseamnă să distrugem munţii dacă nu-s mare, dar nici să nu ne facem speranţe că vom avea turişti ca-n Monte Carlo.

4. Pentru că fiecare parte a făcut greşeli de parcă a gândit cu fundul
În primul rând
, pentru că deşi am încercat în repetate rânduri să-i aduc pe oengişti să ne prezinte şi ei punctul lor de vedere (am zis că abia atunci voi putea scrie despre Roşia Montana, după ce voi fi auzit ambele tabere) nu am reuşit. Salvaţi-Roşia-Montana-Alburnus-Maior şi încă câteva asemenea asociaţii, în frunte cu Bucurenci (mi-a venit înapoi mailul trimis pe adresa lui publică de oengist) au tot promis că vin şi vorbim, şi am rămas cu promisiunea. Am fost, în schimb, înscris la newsletter şi de atunci primesc spam în veselie.
În al doilea rând, pentru că RMGC-ul s-a apucat de mutat morţii din cimitirul din Roşia. Pe furiş şi cam ilegal. Căutaţi voi pe google dacă aveţi chef, e un articol de pe Vice, parcă.
În al treilea rând,
pentru că şi partizanii RMGC, şi ecologistul de internet îşi impun punctul de vedere cu cazmaua. Şi pe net, şi la TV şi în orice dezbatere.
În al patrulea rând,
pentru că oengiştii nu se luptă să schimbe încadrarea economică a zonei în aşa fel încât localnicii să poată desfăşura şi alte activităţi care pot genera prosperitate. Dacă nu ştiaţi, dacă vrei să-ţi faci mâine o pensiune sau o fermă de zmei sau pur şi simplu un bordel la Roşia Montana nu poţi, pentru că zona este decretată monoindustrială şi numai activităţile tangente mineritului pot fi autorizate. Nu e mai OK să militezi să se schimbe asta, dacă într-adevăr îţi pasă de oameni?
În al cincilea rând, pentru că nu cred că oengiştii nu au parte de finanţare ocultă. Să-mi zică mie mutu’ că într-o Românie în care nu se strâng bani pentru copiii bolnavi de cancer unii fac rost de bani de tipărit afişe, umblat pe la TV, imprimat tricouri etc. ca să salveze un munte pierdut într-o mare de munți. Nu zic că toţi sunt vânduţi miliardarilor care-i subvenţionează pentru a manipula bursa, dar nu pot să nu mă gândesc de unde au toţi aceşti oameni bani. Pentru că vă zic din propria experienţă că banii pentru (orice fel de) proiecte se fac foarte, foarte greu.
În al şaselea rând,
pentru că sunt foarte puţini lideri la vedere. Goţiu, Mihnea de la Luna Amară… OK, bun, nu e cazul să apară un domn la costum? Un nene credibil, cu discurs frumos şi care să nu arate ca Remus Cernea?
În al şaptelea rând, pentru că se vorbeşte obsesiv despre nu ştiu ce invenţie a nu ştiu căror oameni de ştiinţă din Baia Mare, care pot extrage mult mai profitabil şi ecologic aurul fără cianuri. Hmmm…
În al optulea rând,
pentru că protestatarii de la București de ieri au aruncat cu roșii în trafic. Roșii. În trafic. Roșii! În timp ce, sunt sigur, au râs malefic.

V-aş mai zice chestii, dar scriu la textul ăsta de vreo 4 ore (am pierdut primul draft după ce am scris la el vreo 3 ore din cauză că WordPress-ul nu are un sistem anti-Dorel), acum e ora 4:00 şi azi am o zi grea. Dacă am uitat ceva, vă fac un update.

Aş vrea să închei cu o concluzie personală (nu, nu faptul că presa din RO a acoperit, în marea ei majoritate, mizerabil protestele). Mai întâi însă ţin vă prezint ultima piesă a trupei Maya, care din punctul meu de vedere are potenţial să devină imnul protestelor. Pentru că mă furnică la ceafă când o aud:

Aşadar: când făceam masteratul de interpretariat de conferinţe, făceam exerciţii pe un text despre Porodica Montană. Un text greu şi alambicat cu cifre, date, nume. Colegul sau colega transpiră să redea toate informaţiile corect în engleză (împuţită meserie, vă spun!), iar la final cere părerea tuturor. Dintre toţi, un prof venit de la Comisia Europeană sare: “Cum, dar tocmai concluzia, esenţa discursului a scăpat-o! Ia mai citeşte o dată ultima frază!” Ultima frază era ceva de genul “oricum ar fi, se pare că proiectul de la Roşia Montană suscită interese şi energii care pot crea în premieră germenii unei societăţi civile în România”. Proful exulta: “ăsta e esenţialul! România se trezeşte! Poporul capătă voce! Iese din inerţie!!”

Îi ştiţi pe tinerii ăştia pe care-i luăm la mişto că nu citesc decât Facebook – asta în cazul în care îşi vor lua BAC-ul? Cei cărora, totuşi, generaţia mea le-a creat modelele?
– “Decât premiant în închisoare/Mai bine repetent în drum spre mare” – pe bune, Tudor Chirilă?
– “Decât să-i faci mai bine să îi cheltuieşti” – pe bune, Puya?
– “Banii n-aduc fericirea/Dar te-ajută să-ntreţii iubirea” – pe bune, Andra?

Uite că tinerii ăştia care nu au auzit de Ada Milea ies în stradă mai mult şi mai abitir şi ne adună şi pe noi şi pe cei mai bătrâni ca noi în jurul lor. Ceea ce mi se pare foarte, foarte fain. Oare Revoluția chiar începe cu Roșia Montana?
photo(9)

PS: În seara asta, un protestatar discuta cu un jandarm:
– Prietene, iartă-ne că-ţi stricăm duminica şi te aducem aici.
– E OK, zice jandarmul.
– Cam câţi oameni crezi tu că sunt aici?

Jandarmul se uită o secundă în piaţă, apoi răspunde:
– Nu suficienţi.

83 lovituri, dă-i și tu!