Ce se mai alege de cazurile umanitare pe care le sprijinim?

Răzvănel Suciu a primit cu bine transplantul de rinichi. Familia a plecat în Spania şi, după luni lungi de dializă, îngeraşul s-a mai născut o dată. Răzvănele, orice ai face, părinţii tăi nu se vor mai putea plânge niciodată de tine că eşti prea năzdrăvan!


Năzdrăvănel!

Din păcate,  inima domnului Popa, soţul fostei mele colege cadru universitar, a fost mai curioasă de cum arată lucrurile în cealaltă parte, şi a aranjat în aşa fel încât să ajungă acolo.

De Fulop Eric David nu mai ştiu nimic. Sper să fie bine.

Fetiţei de 11 ani cu cancer osos i-au amputat un picior… posibil ambele. Trist. Absurd. Uneori, îi înţeleg pe atei (şi cred că şi Dumnezeu îi înţelege).

Despre Alexuţ nu mai ştiu nimic, ultima postare de pe blogul său e din 2015. Nici de Rus Ramona Ionela.

Paramedicul Florin Benea, din Dej, s-a stins, bietul. Boala a fost mai puternică.

Vlad Ghişe, proful de geoagră extrem de sufletist din Negreşti Oaş care biruia cancerul, este pe o medicaţie restrictivă de mai mulţi ani şi face faţă bătăliei. De Crăciun am ajuns la el la un pahar de vin şi am băgat o Mafia cu elevii lui de la liceu de n-am mai plecat de la el de-acasă până la 4 dimineaţa, aşa de bine ne-am simţit.

Iar Robert Cadar supravieţuieşte în continuare. Şi luptă, şi aleargă, şi luptă, şi aleargă, şi nu se lasă, şi bine face! Îl puteţi susţine şi voi.

Şi chiar vă rog să o faceţi, hehe!

 

4 lovituri, dă-i și tu!