Ce se mai alege de cazurile umanitare pe care le sprijinim?

Thursday, 3 May 2018, 21:48 | Categoria : Semi-intelectual angajat
Taguri :

Răzvănel Suciu a primit cu bine transplantul de rinichi. Familia a plecat în Spania şi, după luni lungi de dializă, îngeraşul s-a mai născut o dată. Răzvănele, orice ai face, părinţii tăi nu se vor mai putea plânge niciodată de tine că eşti prea năzdrăvan!


Năzdrăvănel!

Din păcate,  inima domnului Popa, soţul fostei mele colege cadru universitar, a fost mai curioasă de cum arată lucrurile în cealaltă parte, şi a aranjat în aşa fel încât să ajungă acolo.

De Fulop Eric David nu mai ştiu nimic. Sper să fie bine.

Fetiţei de 11 ani cu cancer osos i-au amputat un picior… posibil ambele. Trist. Absurd. Uneori, îi înţeleg pe atei (şi cred că şi Dumnezeu îi înţelege).

Despre Alexuţ nu mai ştiu nimic, ultima postare de pe blogul său e din 2015. Nici de Rus Ramona Ionela.

Paramedicul Florin Benea, din Dej, s-a stins, bietul. Boala a fost mai puternică.

Vlad Ghişe, proful de geoagră extrem de sufletist din Negreşti Oaş care biruia cancerul, este pe o medicaţie restrictivă de mai mulţi ani şi face faţă bătăliei. De Crăciun am ajuns la el la un pahar de vin şi am băgat o Mafia cu elevii lui de la liceu de n-am mai plecat de la el de-acasă până la 4 dimineaţa, aşa de bine ne-am simţit.

Iar Robert Cadar supravieţuieşte în continuare. Şi luptă, şi aleargă, şi luptă, şi aleargă, şi nu se lasă, şi bine face! Îl puteţi susţine şi voi.

Şi chiar vă rog să o faceţi, hehe!

 

4 lovituri pentru “Ce se mai alege de cazurile umanitare pe care le sprijinim?”

  1. 1mirela

    Este o problema cu link-ul inimii sotului doamnei cadru universitar, trimite la un nazdravan extrem de dulce. Off topic, credeti in reincarnare?

  2. 2Groparu

    @ mirela: Am corectat, merci!
    Off topic – nu prea știu în ce cred, dar sper să aflu cât mai târziu care e treaba!

  3. 3Cam

    Mi s-a facut iar pielea de Andra, citind despre Razvanel. Tare ma bucur ca este bine!

  4. 4Ioana Suciu

    Sunt mami de Razvanel nazdravan. Mulțumesc încă o data pentru susținere și sprijin. Și mai ales ca citindu-te zilnic, nu am avut nici un moment în care sa simțim ca nu mai putem. O porție de groparu, la cafea, e cel mai bun antidepresiv. Răzvan se recuperează încet, încet. Important este ca cu ajutorul vostru am ajuns aici și ca finalul va fi cel fericit! Un pupic mare, mare de la nazdravan pentru voi toți.

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)