Am avut capuse. Si am scapat de ele

Începusem un articol destul de nașpa, activist, implicat, demn de trei gloanțe de cauciuc în craniu – sau măcar de un toc de pistol în Centrul Vechi! Și mă gândeam, prin spatele capului, oare cum să fac ca să remediem situația de la Spitalul de Boli Infecțioase de la Cluj?

Pentru că: duminică, am fost plecați în Făget, la Cluj, ca pensionarii – în loc să mergem și noi, ca băieții, la o mega petrecere bloggerească, la domeniul Culcer. În fine; ajungem acasă, beau o bere, încălzim ciorba… când deodată zbiară nievasta, de s-o terminat cu Riverside Festival în secunda aia!

– Vino repede! Căpușă!!!!!

Sar ca apa din căldarea încinsă… da, mă, da! Văzuse bine nievasta! Căpușă pe brațul moștenitorului:
Capusa copil capusa la copii

Ne luăm, fugim la infecțioase… unde:
– de la intrare am fost întâmpinat de un peisaj din orașul Pripyat, Ucraina. Da, băi, deci vii din delegație din Africa, tușești niște ebola către tencuiala aia, și nici naiba nu-ți mai scoate infecția din teren umed, călduros și întunecos – asta o tușesc în fața oricui mă contrazice!
Exterior Spitalul de Boli Infectioase Cluj

– buda pacienților era campioană pe sate la igrasie (una din două era permanent încuiată, cealaltă arăta așa):
Interior Spitalul de Boli Infectioase Cluj

– nu era apă caldă și nici săpun (știți câți germeni și viruși mor de la apă caldă cu săpun? Vă zic eu: mulți!); și nici coș de gunoi sub chiuvetă; și bateria de apă se închidea numai după ce băgai antebrațul, voinicește, în funcțiune;
Toaleta Boli Infectioase
Am ajuns și eu să fiu cel mai frumos exponat dintr-o poză!

– circa 40 de oameni așteptau duminică, la ora 16:00, pe 12 scaune (!), să le vină rândul (mușcături de căpușe, mușcături de câini, mușcături de căpușe, febră rebelă, mușcături de căpușe). Deci erau toți grăbiți, deci sugari peste copii peste urgențe, ca într-un haos; plus că, cel mai nasol,

nu era nici o triere. Fratele meu, nici un cadru medical care să trieze pacienții! Am stat la rând ca proștii 2 ore și 40 de minute, în singurul cabinet de primire de la UPU erau 5 (!) domnișoare, dar nici una nu a făcut o triere, cât de cât. Mai mult, când am început să sar pe ele că ce se petrece, au plecat, pur și simplu, și s-au închis în sala lor. Ce au sperat ele? Că ne vom înțelege noi, ca pacienți, între noi. Maneliști, intelectuali, grătaragii, burtoși, o tănțică bătrână, săraca, că mi se rupea inima de ea (dar de fiu-meu, ce să mai zic), și – mai rău decât toți – bloggeri, frate, bloggeri.

Nota bene: dacă era o soră medicală/stagiară/infirmieră/nimfă dedicată scoaterii de căpușe din trupuri, 30% din cei care-și rodeau unghiile la Urgențe s-ar fi tirat acasă în 2 minute, mai ales că era duminică, tot românul pleacă la un grătar la iarbă verde și vine acasă cu căpușe strămoșești; dar de ce să-ți ușurezi munca, când poți spera că românii vor pleca singuri acasă, exasperați?

Bun: după 2h 40, intrăm în cabinet, unde 5 femei stăteau și se holbau, așteptînd să treacă timpul. Una, mai șefă, aproape că ne-o luat de urechi că unde-i certificatul de naștere al Gropărelului! Că ce, noi nu știam că trebuie să-l aducem cu noi? Și cred că un pic s-o ofuscat când am scos telefonul, să-l caut pe Dropbox, că-l aveam scanat, că ce-i cu atâtea aifoane (sau poate-s io paranoic); și aproape c-o ignorat-o pe nievasta în față, care-i știe pederost CNP-ul copilului. Nu o contat cardul de asigurat, buletinele noastre…

În fine, îi scoate ticăloasa de căpușă, ne liniștește, ne trimite către căși, ne spune că dacă vedem temperaturi la copil sau cerc roșu în jurul mușcăturii să revenim pentru anbtibiotic… noi mergem acasă, eu scot laptoul ca să scriu pățania…

Și odată zbiară nievasta ca apucata! Și apare soacră-mea, într-un suflet!

A doua căpușă
– Hai că are și nievastă-ta căpușă!

Mă iau – și da, mă, da, la stânga de buric, altă ticăloasă!
capusa in piele

Băi, a doua… în aceeași seară! O sunăm pe prietena noastră Oana, care este președinta celulei Anti-Căpușe-Ticăloase (chiar așa-i zice celulei!) din Florești, și care mă instruiește: împungi un pic din pensetă către piele, prinzi căpușa bine cu penseta! și amu urmează două scenarii:
a) unii zic că trebuie să rotești 90 de grade, până la ora 3;
b) alții zic că trebuie, din jmekeria mâinii, să scoți ticăloasa din piele și să o depui într-un mediu septic, de unde nu mai are cum să scape – gen, un pocal plin cu flăcările iadului, scuipat de Ponta și acid de baterie!

No, scot insecta cu emoție, dar și cu bine… și imediat o depozitez într-un tampon de vată cu spirt,
capusa in spirt
pe care îl și incendiez, din prima, în timp ce efectuez un dans ritualic pre-creștin, de la Sibiu, numit dacămănervezițiltrimitpesasupreședintebăi.

Și mă apuc și scriu mai departe la postare. Și mai aud un zbieret! Și fug repede în dormitor, unde nievasta descoperise

A treia căpușă. Și cel mai ginecologic moment din viața mea

O a treia căpușă care tocmai vroia să-și bălăcească capul ei spurcat în sîngele moștenitorului! A treia căpușă pe ziua aia! Și pe care o prins-o exact înainte ca să plonjeze în burțile copilului!

Și-n momentul ăla o luat-o strechea pe muiere, și m-o dezbrăcat la sânge de față cu soacră-mea, care se uita țintă la chiloții mei. Da. Știu asta pentru că mă ardea pielea unde își ațintea ea privirea. Și, pentru că era o chestiune de siguranță națională, o-nceput nievasta să graviteze în jurul burții mele de bere și să caute cu telescopul Hubble fiecare punct negru de pe fiecare centimetru de piele, și io stăteam în chiloți și mă gâdileam și râdeam; și într-un final o decretat că așa un corp nu are cum să primească căpușe, deci sunt în siguranță.

No, amu trista concluzie după postarea asta kilometrică este că aș face ceva cu igrasia aia nașpa și sistemul de urgențe de la Infecțioase din Cluj. Aș porni o campanie, aș strânge niște fonduri, și apoi oameni și hai să facem ceva treabă! Te bagi, clujene? Că aș vrea să mă văd cu Ioan Mureșan, manager-ul acestui stabiliment trist, și să văd dacă ce se petrece acolo e prostie, rea-voință, incompetență sau lipsă de fonduri, și să #unițirenovămșischimbămtotul.

20 lovituri, dă-i și tu!