Altă femeie cu care ar trebui să semene iubita ta (soție)

(prima femeie – aici)

În weekend am fost în vizită la niște neamuri de peste munți, la ceva nuntă urmată de căsătorie și apoi de căsnicie. Evenimentul în sine va face obiectul altor postări (sper să mai țin minte ceva, că atâta de bun o fost vinul…!); dar eu m-am bucurat că mi-am revăzut-o pe tanti Sonia – o știți voi, e soția lu’ unchiu’ Mitrică de la Drăgășani.

Tanti Sonia e o mega jupâneasă; femeie mai frumoasă ca ea nu mi-a fost dat să văd pe lumea asta. La 55 de ani avea talie mai mică decât mine acum, la treizăciși… ăăă… douăzecișiceva de ani. Când era mică, zice tata, atâta era de frumoasă și de blondă, că or furat-o țiganii; și bunicu’ (Tataia) o răscolit tot satul și nu s-o lăsat până n-o prins-o.

După ce o scăpat cu bine de ghiuleaua de gogonea sărată în ochi, s-o măritat cu unchiul Mitrică, care era miner. Și au avut o căsnicie frumoasă, cu trei copii. Și aici intervine partea interesantă.

Unchiul Mitrică era miner la Petroșani; deci ea trebuia să se ocupe de gospodărie: capre, cal, găini, curci, rațe, gâște… știți voi, oltenii sunt nebuni după carne de pasăre, și cresc orătăniile în haite (noi, ardelenii, suntem mai cu porcul – să mă ierte doamnele). Asta pe lângă zilele la cooperativă, că avea normă. Făcea mătușe-mea rachiu și vin ca o jupâneasă adevărată și nu se da în lături de la nici o muncă – așa frumoasă cum era ea. Și avea trei copii frumoși și deștepți și cu bun simț. Și aici intervine partea și mai interesantă.

Când avea vreo 50 de ani, s-o trezit cu nu unul, nu doi, ci patru nepoți! Pe care i-o crescut până pe la 7 ani și prin vacanțe – asta pe lângă gospodărie, capre, cal, găini, curci, rațe, rachiu, porumb, vin. Și apropos de vin, acum urmează partea cea mai interesantă.

Odată la 2-3 săptămâni, tanti Sonia mergea în beci; și acolo scurgea cu mare grijă un butoi de vin de 5 vedre de vin în două bidoane de plastic de câte 22 litri fiecare.

Și cu mare grijă lua tanti Sonia bidoanele cu vin și pleca cu ele, cătinel prin sat, la cursă. Acolo le urca singură (n-avea încredere în nimeni, că odată o furase unul, și ea, femeie, ce putea să facă?) până în gară la Drăgășani; unde se suia cu ele în tren. Și mergea cu ele preț de câteva ore până la Petroșani.

Unde, pentru că nu avea cum să dea bip, că touchescreen-ul de telefon public cu fise nu prea îți permite asta, mergea cu ele până la căminul unde locuia unchiu Mitrică.

Să aibă și el, săracu, un 30-40 de litri de vin pe lună, să aibe omul putere de muncă.
tanti sonia

Și acum are spre 80 de ani, și tot frumoasă este! Și am zis că poate vă place și vouă povestea asta.

13 lovituri, dă-i și tu!