Ce bataie am luat de la părinţi eu, mama şi tata

– Cea mai tare bătaie am luat-o când nu mi-am făcut cizmele cu cremă. Mai ţii minte? îl întreb pe tata.
– Nu! zice taică-meu Gropăroiu.
– Ştiu, au fost prea multe cafteli, n-am fost nici eu Maicul Terezul! zic. Plus că era a şaptea zi în care trebuia să-mi fac cizmele; şi am încasat-o atunci cu chiar cizmele alea nefăcute. Aia o fost într-adevăr o bătaie pe cinste! Şi apoi o trebuit de chiar să le fac cu cremă. Tu?
– Apăi io… zice mama.

Stă oleacă, se gândeşte.
– Cred că cea mai zdravănă bătaie am încasat-o de la maică-mea pentru că mă lovise o bicicletă pe stradă, şi mă bătuse ca să casc ochii când mai traversez drumul. Şi ţin minte şi acum că venisem cu biciclista respectivă acasă, cu sânge la nas (mă lovise foarte tare) şi eram în stare de şoc. Noroc că nu a durat prea mult şocul, şi după numai 4 perechi de palme am luat hotărârea să fiu super atentă când mai trec strada.
– OK! Fain! decretăm cu toţii.

Apoi ne îndreptăm atenţia către taică-meu.
– Şi tu? Acolo, prin Oltenia aia a voastră?
– E! zice el, vâlceanul de el.
– No! Hai, dară, zi-ne!
– Apăi la mine…

Şi oftează. Copilărie grea, sărăcie, abuzuri! nu mă pot eu răbda să nu fiu copleşit de un vad de compasiune.
– La mine… taică-meu, odată, mi-a spart buza destul de rău după o lingură de lemn peste gură.
– Aoleu! strigăm. Ce om aprig, dom’ne, să-i spargă buza copilului… da’ de ce?
– Păi… zice tata, eram la masă toţi, am muşcat dintr-o gogonea – şi toată zama aia gogonească o sărit direct în ochii lui! Şi no, gogonea sărată, l-o fi pişcat pe tataia…
– Ioi! zicem. Nasol, să-ţi spargă buza… Da’ tu nu ai vrut să-l stropeşti în ochi, aşa-i?
– Păi normal că nu! zice taică-meu. Eu încercasem să o stropesc în ochi pe soră-mea Sonia!!!

14 lovituri, dă-i și tu!