Femeia cu care ar trebui să semene iubita ta (soţie)

– Bună ziua! Se póte să mă lueaţi până la magazin?
– Sigur, haideţi sus!
Köt cóstă?
– Nu cóstă nimic! zic eu.

Se suie în maşină cu greu. Are ceva bai la şold sau la picior, doamna.
– Mulţumesc! Unde mergeţi? mă întreabă.
– Apăi numai mă plimb! zic. Că e ora 12, şi fiu-meu care e în spate trebuie să doarmă, şi mai uşor îl adorm plimbîndu-l cu maşina decât stînd cu el în pat, că apăi adorm cu el şi azi am ceva treabă, chiar dacă-i duminică. Şi aşa am ajuns şi la dumneavoastră în sat.
– Da’ unde e mama kópilului?
– Apăi e în ceva delegaţie, nu e-n ţară, vine la noapte.
– O, ce frumos kópilkuţi ani are?

Şi încep să discut cu doamna Roszy despre copii, despre Gropărel, despre cum e în ziua de azi, despre operaţia ei de gonartroză şi coxartroză şi cât de greu îi este ei să se deplaseze, că tot şchioapătă, şi lucrează la Diana, în Gheorgheni, la restaurant, unde trebuie să tot stea în picioare.
– Păi doamna Roszy… nu mă pot eu răbda, da’… ce, Doamne iartă-mă, vă trebuie să vă plimbaţi duminica la 12, pe o căldură de poţi coace vinete pe asfalt, dumneavoastră şchioapă şi şontoroagă şi ciungă şi operată? Ce era aşa de important că nu mai putea aştepta până mâine?
– Apăi… zice ea, şi zâmbeşte şi ia o pauză.

Apoi trage aer în piept şi-mi zice, cu un zâmbet frumos pe faţa ei scofâlcită de femeie neîngrijită, de la ţară, de 55+ de ani, care lucrează prin bucătării la oraş:
– Păi într-o oră vine bărbatu-meu de la muncă, că azi o lucrat ceva în construcţii! Şi cum să vină omul meu acasă, pe aşa o căldură, şi să nu bea o bere rece???

Mi-au dat lacrimile în exact secunda aia.

17 lovituri, dă-i și tu!