Traume de creșă, traume
Scoli fata dimineața, o pui să mănânce, nu vrea, o încurajezi cât poți tu de blând, îi cânți frère Jacques în trei limbi în duet cu Baby Shark, o speli, deși nici unui copil nu-i place să-i fie întinși mucii către ochi dimineața – traume.
Încerci s-o îmbraci, fuge prin casă, o prinzi, te joci cu ea un pic, apoi îi dai jos scutecul în viteză, fuge iar și se cațără în prunica goală pe pervaz s-o vadă tot cartierul, umple peretele de pișu, înjuri în gând ca-n trafic, o ții departe să nu bea apa de la mop, o îmbraci, în sfârșit – traume.
O încalți și ea urlă pentru că ea vrea sandala stângă pe piciorul drept, nu cum vrei tu, o ții de mână să nu sară peste balustrada din casa scării ca o căpriță, o mai iei în brațe ca s-o oprești să nu-și bage capul în butoiul din curte unde aduni apa de ploaie – traume.
O bagi în mașină, o legi aproape cu forța în scaunul de copii, că nu stă, și după ce o biruiești se apucă de pus buza, o liniștești un pic cu păpușa ei mov luată la promoție, apoi conduci ca un apucat prin traficul din Cluj și înjuri în gând ca-n trafic – traume.
Ajungi la creșă, o deshami din scaunul de copil, o iei în brațe și o duci la doamna educatoare. Presimțind că urmează s-o abandonezi ca un tătic escroc, Gropărica se lipește de tine ca semnătura de e-mailul corporatist. Cu greeeeeeu o desprinzi, i-o înmânezi doamnei educatoare și te pregătești s-o ștergi ca Usain Bolt numai să n-o vezi cum plânge ușurel.
Traume.
Doamna educatoare te strigă să te-ntorci și îi smulge fetei păpușa din mâini: nu e voie cu jucării la creșă.
Pentru că fie-mea se ține de păpușă ca înecatul de pai, păpușii i se smulge capul.
Fie-mea răcnește bariton cu soprană și rămâne sub șoc post-traumatic patru zile: tocmai a văzut prima decapitare din viața ei, nici măcar uleiurile esențiale de noroc și bunăstare nu o liniștesc.
No, astea traume!
În imagine: păpușă de tip Mărie Antoaneta
Și apăi se mai întreabă lumea de ce tăticii trec pe tărie de la o etapă încolo și mai și înjură-n gând – ca-n trafic.
Să vezi traume cand te duci să iei copilul de la grădi iar tu ai mai sta de vorbă cu doamna educatoare, iar copchilu’ urlă el că vrea el la mă-sa. Bine, acu j-de ani, când eram tânăr. Și eu și doamna educatoare…
Nemulțumitu’
Haios. Merita o teza doctorala, ‘Despre rolul copilului de gradinita in mentinerea integritatii si exclusivitatii relatiei matrimoniale in epoca moderna – instinct sau moralitate constienta?’
Recomand vizite periodice la cardiolog.
Dar când te duce mami la grădi și vine tati sa te ia? Super traume 🙈unde e mami? Eu plec acasă doar cu mami!😅
Sau cochilu era în plină creație a unei picturi și educatoarea îl anunță că a venit mami să-l ia….cum a putut face așa ceva… și dai tăvălit pe jos in holul grădiniței 20min… printre alți copii și părinți…just traume😅🙈
🙂 🙂 🙂
Supermami, oarecum similar, imi povestea mama ca dupa ce ma desanta la gradinita, incerca sa fuga spre servici, iar eu ma smulgeam din mainile educatoarei, si strigam dupa ea ‘Mama, mama!’ – ‘Da?’ – ‘Dar la vara o sa mancam pepeni?’. Nu stiu cam ce ganduri avea mama in momentul ala, dar banuiesc ca si daca le-as sti, nu m-ar lasa Gro sa le fac publice. Asta se petrecea acum vreo 45 de ani. Some things never change, cum ar veni.