O problemă cu niște ciuperci
Sâmbătă am mers iarăși cu tovarășul meu O. în pădure, la plimbare.
La 2 noaptea.
Nu mă întrebați de ce am plecat noaptea, dacă O. îmi zice să merem, apăi merem! Și așa n-am găsit iele dezbrăcate, probabil au plecat toate în Italia ca badante.
Și la pădure am cules câteva oițe (russula virescens), pe care le-am și pus duminică la oală.
Și am avut suficiente până marți, când marți, în timp ce făceam ședința de dimineață la home office, m-am cinstit cu delicioasele la mic dejun.
Ședința începe cu colegii adormiți. Cineva rupe tăcerea:
– Și, ce faceți voi în dimineața asta?
Cu gura plină, răspund:
– Mănânc oițe.
Am zis-o foarte repede; și apoi a trebuit un sfert de oră să mă explic, să le zic de fapt ce mâncam, pun pariu că nu toți m-au crezut.
Altă ciupercă: Amanita muscaria, stați departe, e pentru altceva
Aveti grija ce ciupercute mancati :))
Închipuie-ți Gropare discuția dintre locatarii pădurii: băi, sâmbătâ noaptea, am ieșit la poieniță cu o vulpiță focoasă, totul mergea excelent, când dau peste noi doi handralăi cu lanterne, care cică se uitau după ciuperci.
Gropare, ce strici tu șustele 😀
:))))))
Da, bărbații au fugit, damele ne-au chemat pe noi să terminăm treaba, le-am refuzat, csf…
Cum era bancul cu spionii străini la rusi, care au fost găsiti morți in hotel, și ei cică:
-pai au murit pt că au mâncat ciuperci otrăvitoare. – Și ăștia cu găuri în cap?
– Ei, ăștia nu au vrut să mănânce!
Erau însurați? Că dacă da, nu mai apucau rușii să le dea ciuperci.
🙂