Mai țineți minte când mergeam la birouri? Și ce amintiri aveam de acolo? Ce vremuri, parcă anul ăsta mergeam în clădiri de sticlă cu lifturi cu oglinzi curate și sunete de bogați de zici că primești SMS-uri pe Nokia Vertu! Și patinai să-ți rupi gâtul pe gresia aia curățată obsesiv de femei de serviciu care diluau detergentul ca să ducă și acasă! Și te salutau cu respect portari pensionari cu chipiu de ghinărar!


Locul unde se fac glumitze între colegi

Unde luai masa la niște cafetării cu nume hip și nu scăpai fără prânz de 40 de lei pentru că atâta costă meniurile cu titluri gen ”fantezie cu broccoli” (broccoli îngălbenit fiert 30 de minute de Rodica de la bucătărie), ”ghiveci sârbesc de legume indigene” (legume turcești uitate alaltăieri în oala cu orez) și ”serenadă de pui cu acompaniament de cartofi” (pui ultraprăjit în uleiul de azi-primăvară înecat în usturoi ca să ascundă gustul de rânced, pune-le acolo și niște cartofi din 2018 ca să iasă 39.99 de lei). Ce vremuri, ce vremuri…

Prin iarnă, pe când COVID-ul nu exista decât sub formă de ”nu avem motive să ne panicăm, hai mai bine să ne luăm a treia mașină-n leasing”, am avut la un moment dat ceva pană de apă la cooperativă. Adică la fagurele din stupul numit ”clădire de spațiu de birouri de tip office space”.

M-am dus direct până la Mega Image și am luat cu colegii câteva bidoane de 5 litri, că știam că toată clădirea va da năvală să se hidrateze.

La sediu, am împărțit apa în multiplele sticluțe de 0.5 ale colegilor, totul fără să vărs nici cel mai mic strop de apă pe mocheta corporeit de culoare fistic cu motive friziene.
– Fiți atenți ce atent toarnă Groparu apă, nu varsă nici cel mai mic strop de apă pe mocheta corporeit de culoare fistic cu motive friziene! Unde ai învățat să torni așa apă?

Eu, care am fost în vreo 14 ture de Deltă la pescuit în care bem decalitri de vin pe zi; și pe care-l facem șpriț (mă rog, ”pinot gris cu plusvaloare de dihidroxid de oxigen”) în sticle de plastic; operațiune care trebuie desfășurată de mai multe ori pe zi, în funcție de apetit, sau chiar de foarte multe ori pe zi; și de care eu personal mă ocup cu o deosebită plăcere; zic:
– Da. Am ceva experiență, ca să zic așa.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 6 comments

  1. Attila Reply

    Repetitio est mater studiorum – doar că în cazul tău e pater 😀

  2. Sorin Reply

    Din „Torna, torna, fratre” românii au înțeles „toarnă, toarnă-l și pe frac’tu”. Și așa a rămas.

  3. remus Reply

    tre sa mai merg din cand in cand si pe la birou. Frate, mi-i se pare un loc de tortura.!
    amu ma trezesc relax la 7:45, pornesc vpn, teams etc. s stau relaxat.

    pentru birou? ma trezesc la 6, pana ajung acolo injur de inrosesc geamurile, ma enervez, acolo stau pe un scaun incomod.

    FAza e ca or facut astia un survey si lucrand de acasa o crescut productivitatea cu 30%. Dar ei insista sa ne reintoarcem la birou. pentru ca nu mia pot justifica in nici un fel costurile cu birourile!!!

    • Zev Reply

      remus, feel your pain, bro! si la mine sunt 0 cazuri de Covid de vre-o patru-cinci luni, asa ca satrapii ne-au manat in ciurda inapoi la galere, numa norocosii batrani si cu co-morbiditati reale sau inventate primesc ‘harasho’ de la comenduire sa lucre de-acasa. Nus cum draq dar managementul pare cel mai atacat. Nosotros de sclaveti, nu. Si iar calca-ti camesi si craveti, fa-ti pantofi, treci pe la Subway sa-ti iei sandwich cu senvis, vezi sa nu-ti uiti suaipu, toata complicatia. Unde’s vremile cu Teams in tricou si bermude… Covid, ce vremuri dom’le…

Leave a Comment

Your email address will not be published.