A durat o lună până să ne hotărâm ce nuanță de parchet să comandăm. O lună, că tot mergeam la Dedeman și eu umblam o oră să caut raionul de băuturi, și-apoi închideau ăștia magazinul.

În cele din urmă, nievasta a cedat nervos și a fost de acord să ne băgăm la o versiune de culoarea laptelui de la o vacă neagră – adică nici prea mov, dar nici foarte verde, ce naiba, doar nu suntem unguri! Numa’ asta mai lipsea, verde, să se apuce parchetul să-mi ceară Ardealul, să mă trezesc apoi cu Funar prin sufragerie!

– V-ați ales parchetul? ne-o întrebat meșterul, într-un final.
– Da. Am făcut comandă, 100% îl aduce mâine, între 8 dimineața și 9 seara, așa mi-au promis de la Dedeman; ori luna viitoare. Dar i-am rugat să mă anunțe cu 2 săptămâni înainte!

A doua zi:
– Domnu’ Groparu, ajungem în 20 de minute.
– Cine sunteți?
– Cu parchetul.
– Vin!

Atâta numai că duba de 6 tone nu putea intra în curte, până lângă bloc.
– De ce-ai comandat dubă de 6 tone? zice meșterul.
– Că asta are platformă de coboară singură cu parchetul!
– Dar nu poate intra în curte! Trebuie să cărăm fiecare pachet 80 de metri!
– Nu contează, uite ce fain coboară parchetul cu platforma!

Până să coboare parchetul cu platforma, camioneta trebuie așezată cumva, și strada e-n pantă; șoferul o parcat el într-un fel anormal, iar baxul uriaș de cutii de parchet înfoliat o protestat și o-nceput să se încline.
– Haidați sus careva să țineți de colet să nu se răstoarne până parchez eu, zice șoferul.

Erau vreo 40-50 de cutii de parchet, la vreo 17 kile una. Un calcul sumar arată că urma să manevrăm jumate de tonă; dar eu am terminat Litere și urăsc calculele, plus că ardeam de nerăbdare să trecem la treabă.

Și mă urc în dubă, proptesc brațele-mi vânjoase de baxul uriaș de cutii de parchet… și când o pus șoferul o frână, absolut toată grămada aia o căzut.

Pe piciorul meu.

Acuma… ce să vă zic, mie-mi place la karaoke; dar așa karaoke pe arie de operă n-am mai făcut niciodată.

Cu piciorul sub 600 de kile de parchet, durerea se apropie de cea simțită când un trauler oceanic îți scoate un elefant prin anus. Ați născut vreodată un elefant? E dureros, credeți-mă, nu trebuie să vă băgați piciorul sub parchetul de la Dedeman ca să aflați cum e. Și eu… ce să vă zic, ardelean-ardelean, dar n-am rămas mult pe gânduri, cum fac ardelenii, ci imediat am început să zbier din toate capacitățile mele vocal-instrumentale și pulmonare, care pulmonare s-au dilatat corespunzător în momentul acela. Și am zbierat ca o soprană, am trecut rapid la alto, apoi am răgit (ras?) un pic a bariton, dar toate au dat greș; și am aflat și eu, în urma acestui experiment științific, că parchetul nu se teme de operetă.

Când muzica cultă a eșuat (degeaba, e greu să faci cultură fără subvenții), s-a trezit birjarul din mine; sincer vă spun, eu și uitasem că am asemenea birjar înăuntrul meu, că până acum nu-și mai anunțase existența decât foarte rar, exclusiv în trafic.

Și – martor îmi este parchetul – Doamne feri ce înjurături am scos din fizic; căci am descoperit pe loc în mine niște capacități lingvistice de excepție; am făcut niște corelații care contrazic întreaga istorie a românilor, ba poate chiar a omenirii; și am zis până și de cimpanzei și de reptile, de piramidele din Gizeh, de protestele din Chile și de Donald Trunp, de râul Someș și de seceta de anul ăsta, de Paleologuri și de litoral; ce mai, meșterul meu cu ajutorul lui și cu șoferul de la Dedeman nu știau ce să facă, să sară să m-ajute să-mi scot copita de sub presa hidraulică, sau să se așeze jos și să ia notițe despre cum se înjură.

PS: Meșterii mei erau unguri, mi-au zis mai târziu că în momentul ăla uitaseră complet de Ardeal, cui naiba-i mai trebuie un teritoriu ocupat de asemenea maimuțe agresive, naiba să-i ia, sau Putin; Putine, hai și ia-i pe ăștia, că ni se face jenă de cum înjură.

(va urma și partea a doua, că capul și mâinile or rămas întregi)

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 18 comments

  1. Atti Reply

    Gropare, în momente din astea de cumpănă, anunță și tu clacă. Pfuai, nimic nu știi.

    Despre Ardeal, mai negociem 😛

  2. Zev Reply

    Gro, nu imi dau seama din pozna daca e lemn vero sau ceva ikean, dar pentru numele lui Dumnyezo nu te scumpi si da cu maglavais peste, altfel cum scapi o picatura de vin, cum se umfla. Dura lex invatata pe viu, de-atunci mi-am masat prostrata cand a fost si am cumparat lemn, chit ca am intrat in austeritate mai ceva ca Dalai Lama. Si pricum am dat peste chit ca am lemn. Eu am folosit asta, sigur are si Dedeman ceva de gen:

    https://www.bunnings.com.au/cabot-s-10l-cfp-floor-water-based-gloss_p1520271

    • Groparu Nemernic Reply

      E laminat parchetul, mai trebuie ajutat cu ceva? Mi-o curs mașina de spălat vase, m-am trezit că o stat balta 3 zile pe parchet în bucătărie, dar nu s-o umflat deloc.

  3. Bubu Reply

    Faina culoarea. Deschide camera.

    Povestea un sef, mai ceva vreme, ca el si iarba cand o tunde isi pune pantofi de protectie. Atunci am ras. Azi cine face activitatile astea cu pantofi de protectie? 🙂

    • Groparu Nemernic Reply

      Ai intuit deja finalul: am o pereche de adidași din ăia de piele groasă, teribil de incomozi (mai ales că era vară, fierbeam în ei), dar ăia m-au salvat.
      Și da, cu protecția nu prea e de glumit. Presupun că ai ajuns la concluzia șefului după ceva eveniment…?

  4. Andu YY Reply

    tz-tz-tz-tz nu-i frumos gropare, nu-i frumos sa injuri cu birjarul ala din tine!
    trebuia sa-l lasi doar pe el sa injure.
    si acuma zi : e rupt sau nu?

  5. Ion ion romanul care nu face politica Reply

    Continuarea: cate cuvinte noi a invatat Groparelul si cata stima si respect ii acorda vecinii dupa asa demonstratie lingvistica.

  6. Zev Reply

    Gro, vezi talica, suprafata expusa e ea laminata, plasticata, whatever. Dar dedesubtul e problema. Acum, ikeanele au ‘grove’ul ala, ce le face lejere la montat, dar nu sunt 100pc la umezeala. Prin contrast, am pus stejar de la Francia – mult, adica mult, mai greu de pus, dar ma doare in spit.cCa ai avut noroc o data, asta nu inseamna ca o sa ai noroc non-stop. Hai ma, nu fii cheap, plus ca mai e o chestie. Zgarieturile de la mutat mobila, zbughit catel etc nu afecteaza decat stratul de maglavais. Decat spun, faci ce vrei.

  7. Cam Reply

    Sper sa fie stil clasic dublu clic, nu proclic, ca eu am luat teapa si mi se ridica placile cand calc, desi e perfect drept substratul si montajul a fost zeiss, cum s-ar spune. In plus, pe culoarea asta se va vedea orice mizerie, scama sau strop de…cafea. Third, parchetul trebuie sa stea vreo 2 zile in camera unde urmeaza a fi montat, pentru aclimatizare. Daca e de import, pentru naturalizare :). Dar nu mai conteaza deja, decat ce faci dupa un astfel de incident: laba. Oblojesti laba.

    • Groparu Nemernic Reply

      Dublu-clic este, mai troznește pe alocuri (”până se așează”, a zis meșterul). L-a montat vara, în august, temperaturile erau cât de cât constante, probabil că zăcuse bine în depozit înainte de livrare.
      Acuma, cu culoarea… mie îmi place gri/argintiu. Dacă era de nuanța lemnului nu prea pușca cu ce zugrăveli avem (altă postare și pe tema asta, un perete turcoaz în camera copilului, un perete albastru în sufragerie, mov în dormitor, galben turbat în bucătărie și alb în rest) și cu ce mobilă voiam să luăm – surpriză, tot gri cam din aceeași nuanță.
      Sunt convins că dacă ar veni un designer sau un feng-shui-ist din ăla ar strânge din buze, dar nouă ne place la nebunie 🙂 și da, se văd firele de păr pe parchet, dar praful nu se vede. Oricum vrem să luăm un aspirator din ăla robo, dar mai trebuie să prind niște campanii pentru asta, că deocamdată încă nu avem lustră în sufragerie și nici perdele. Noroc că nu ne grăbim prea tare cu nimic 😀

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *