Pentru un debut, e un film surprinzător de bun. Aşa zic.

Am ajuns la film şi – stupoare! – purcoi de oameni la coadă. Băi, zic, ia uite de ce succes se bucură noul film românesc! La o a doua privire, spectatorii erau toţi tineri şi foarte tineri. La o a treia privire, oamenii veniseră să cumpere bilete la Twilight, care se difuza după “O lună în Thailanda”.

Mai multă lume ca la Dan Chişu, totuşi, dar nu suficientă pentru un cinematograf ca Florin Piersic. In conditiile in care, din nou, am aflat despre film prin mail primit de Groparu, nu prin alte mijloace de promovare. La capitolul ăsta, Despre oameni şi melci a avut cea mai bună promovare a unui film românesc.

Aşadar: O lună în Thailanda. Nu are site, a trebuit să sap un pic pentru a găsi trailerul, cont de Twitter, cred, nu au – lucru pe care nu-l pot înţelege la un film cu buget de 400.000 EUR. Care, deşi nu este o sumă mare în termeni cinematografici, tot e o sumă din care puteai ciupi un pic mai mult pentru promovare. La urma urmei, Social Media e destul de moca.

Ce ar fi de zis despre film: repet, pentru un film de debut este adânc. Vă rog să nu faceţi greşeala ca, dacă vă este antipatic personajul principal, sau urâţi situaţiile în care acesta evoluează, să vă displacă şi filmul. Oamenii banali nu vor fi personaje principale, iar dacă ajung să fie personaje principale, atunci încercaţi să le înţelegeţi banalitatea, şi eventual încercaţi să vă regăsiţi acolo în banalitatea voastră (toţi suferim de ea, la urma urmei) înainte de a vă enerva că vă uitaţi la un film despre oameni banali.

Filmul este despre relaţii – şi aici putem spune multe, dar vă las pe voi să regăsiţi acolo situaţiile în care te afli blocat într-o relaţie de convenienţă sau în care oftezi după fosta exă. Dacă adaugi la asta şi nehotărârea generaţiei noastre (sau a voastre, că io deja-s bătrân), aşa cum a fost ea educată de cele o mie de opţiuni de cumpărare de la supermarket şi de cele un miliard de modele greşite cu care ne confruntăm, care mai tare ne (vă) zăpăcesc de cap, ai un film. Dacă eşti proaspăt divorţat sau despărţit de cineva drag, filmul ăsta îţi va scoate din inimă toate zoaiele care fermentează acolo şi te va bate cu ele peste faţă până-ţi pierzi cunoştinţa în faţa unei halbe de Jaggermeister, ca să adaugi şi mahmureala fizică la starea ta generală de distrugere – dar depinde cât de mazochist(ă) eşti.

Conform declaraţiilor, tânărul regizor a vrut să facă altceva decât fac alte filme româneşti – adică fără comunism, avorturi, scene prelungi la masă etc. Ce nu a reuşit a fost să scape de atmosfera de iarnă şi de black a iernii româneşti şi de scenele la masă, totuşi, cam lungi. Chit chat între personaje, discuţii care nu au nici o finalitate alta decât de a ajuta la digestie, din nou, cam multe, şi nu cred că aduc valoare filmului. Scenele cu Karaoke sunt un pic împinse peste normal – şi aici aş fi invitat nişte analfabeţi muzicali, ca Groparu, care să facă praf nişte hituri internaţionale, dacă tot s-au dat bani frumoşi mafiei muzicale pentru dreptul de a folosi piesele în film. De asemenea, parcă prea mulţi nuri dezveliţi aruncaţi gratuit prin film.

“O lună în Thailanda” e un film de atmosferă. Un film cu tineri, aproape exclusiv cu tineri, cu felul în care o ard ei de revelion, probabil după un an de împins lutul la deal în corporaţie, asezonate cu binge drinking prin birturi bucureştene, un pic de maria oana, discuţii cu prietenul fluşturatic sau cu fetele despre relaţii. O lume care pare că doreşte să chefuiască pentru a uita. Dialogurile sunt veridice, bine construite, momentele de tensiune bine acumulate, personajele convingătoare. Cel mai bine joacă, zic eu, actriţa care joacă rolul de prietenă a personajului principal, Ioana Anastasia Anton – foarte bine aleasă, perfectă pentru rolul pe care-l întruchipează natural şi care, când e părăsită, sare la jugulară cu furia unui ţipar electric: nu există rus sau ungur care să te înjure mai abitir ca o femeie rănită. Dar toţi actorii joacă foarte bine, şi eu, unul, din ce văd, îmi pun mari speranţe în noul val care trebuie să înlocuiască generaţia de aur. Magna cum laude merg şi la Andrei Mateiu şi Sânziana Nicola. Fizionomiile actorilor nu se puteau potrivi mai bine în geografia filmului:)

O părere personală: fraţi actori, fraţi regizori, faceţi bine şi trageţi-vă site-uri personale sau măcar un blog amărât cu poze cu voi! Că sunteţi tineri şi eu n-am unde vă da link, şi e păcat. Măcar trageţi-vă un profil mai acătării la Cinemagia, că nu e mare scofală. Dacă voi nu învăţaţi să vă vindeţi, nu o va face nimeni decât pe bani grei pe care nu cred că-i aveţi.

O altă părere personală: ştiu că Paul Negoescu nu a vrut să zică la conferinţa de după că i se flutură dacă nouă nu ne-a plăcut filmul, dar asta s-a înţeles.

Concluzie: în opinia mea, un film de 8-8.50, chiar dacă comentariile trailerului pe Youtube sunt uluitoare. În ciuda a ce se vehiculează, NU este o comedie, dar Paul Negoescu este, zic eu, un regizor de urmărit pe viitor.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. dorina Reply

    u,i ce usor e sa iti dai cu parerea. stiu ca esti de buna credinta, dar …

  2. nairpic Reply

    si totusi…il cred cand a zis ca i se flutura, si nu doar lui. ce a ramas din filmografia romaneasca? doar o cursa spre Caan. filmelo lor nu sunt pentru 2-3 milioane de romani dispusi sa plateasca un bilet ci pentru cei 10, 15, 50 de critici de film. la noi filmul nu mai e o afacere. cat de tampit suna si totusi…filmele comerciale au un rol foarte important in cimatografie. iar comercial nu inseamna neaparat de o mai slaba calitate artistica. spuneti-mi unul o replica din, stiu si eu…Nunta muta. Gropare, asa-i ca stii cel putin 10 replici din operatiunea monstrul? comercialul produce banii necesari pentru ca la un moment dat sa iasa un film exceptional care sa aduca nu doar aprecierea juriului de la Cann (telul fiecarui regizor roman contemporan) dar mai ales aprecierea si recunostinta unui numar apreciat de cinefili. cu disparitia generatiei de aur cinematografia romaneasca intra in underground.

  3. nairpic Reply

    @ groparu: e cu doua taisuri replica ta, deci: “Va trebui sa dezvolti un pic, ca nu pricep unde bati”

  4. Groparu Nemernic Reply

    @ nairpic: No, ca m-ai pornit!
    In ultima vreme (cel putin anul asta, si numai in toamna) am mers la trei filme romanesti.
    De departe, cea mai buna experienta cinematografica mi-a dat-o “Despre oameni si melci”. Un film cu rasturnari de situatii, fara chestii gratuite, un film cu fir narativ. E un film pe care-l poti arata si unui strain si se va amuza, va avea o experienta placuta.
    Celelalte doua, chiar daca nu m-au dat pe spate, imi indica un lucru imbucurator: Caii verzi a avut un buget de 850.000 euro, iar Thailanda de vreo 400.000. Asta inseamna ca se baga bani in cinematografie (de unde, sincer, nu stiu, pentru ca Thailanda a avut un buget de… 400.000 de ori mai mare decat cel pe care l-am avut noi pentru Usturoi, si te rog sa ma crezi ca am albit incercand sa gasesc bani pentru film), si daca se baga bani vor fi si oameni care se vor bate pentru finantare.
    Si din concurenta asta sunt convins ca vor aparea proiecte faine. Numa’ trebuie un pic de optimism si de credinta. Si poate un pic de efort din partea noastra, sa le dam un feedback creatorilor de filme. De asta militez pentru ca actorii si filmele sa aiba prezenta pe online, pentru ca atunci si tu, si eu putem dialoga cu ei pentru feedback (de preferinta constructiv). Daca regizorii si scenaristii se hotarasc sa ne ia in seama, asta depinde numai de ei, dar noi, macar, avem sansa de a ne spune punctul de vedere si asteptarile:)
    Mno! Ca ti-am zis.

  5. Ilie Pintea Reply

    Mare dreptate ai, Gropare, cu marketingul ăsta. Nu-i valabil doar la filme, îs multe chestii premium de care nu știu decât ăia care le fac și tot ei se miră că nu-i bagă nimeni în seamă. Păi așa se face?

  6. Groparu Nemernic Reply

    @ nairpic: las’ ca vine el filmul Usturoi, si iti vei schimba parerea despre filmele romanesti 😀 (noroc ca eram plecat cand o aparut epidemia aia de modestie)
    @ ilie: n-ai ce-i face, man. Noi am fost si suntem popor de tarani, nu de comercianti. Tre’ sa vina altcineva sa ne cumpere castravetii, ca noi nu putem intra pe piata cu ei de bisnitari.

  7. nairpic Reply

    @ groparu: jos modestia! hazul de necaz nu mai are haz. sa mor de nu mi-a placut “creatia” trustului prostii si castigi, Milionari de week-end. astept Usturoiul cum astept sa ma intorc in tara pentru o ciorba radauteana,o tochitura moldoveneasca si-o palinca de pere de la Maramu’!
    P.S. asta-i singurul blog pe care-l citesc (mai urmaream articolele unuia Viorel Ilisoi, pana a luat-o razna) si nu stiu: cand si cum se opresc schimburile de replici cititor/scriitor? ca sincer nu vreau sa depasesc vreo masura

  8. Groparu Nemernic Reply

    @ nairpic: nu exista limita. Aci nu-i ca la secs.
    Special pentru expati ca tine in Dubai vom avea filmul si pe trilulilu, pentru niste euruti, acolo. Asta-n cazul in care nu apuc sa ajung in Dubai cu tiganii mei, sa facem promo. Cand se lanseaza, vei sti!
    Cat despre Ilisoi, mie unuia imi place de mor. Mi-e jena sa declar ca nu inteleg cum de nu are trafic de 15 ori peste orice blogger roman.

  9. nairpic Reply

    @ groparu: bine de stiut. eram invatat ca totul are o masura (aici berea e multiplu de 0,33, spre exemplu).

  10. nairpic Reply

    @ groparu: aa, si inca ceva. as sustine fara sa ma uit daca as avea posibilitatea pe cel/cei ce au facut filmul (productia video) Za dream 2. niste pusti,mai mult decat amatori, buget-banii de buzunar, o singura camera semi-pro.

Leave a Comment

Your email address will not be published.