10 motive pentru care merită să vezi Oameni şi melci

1. Pentru că este unul din cele mai bune filme făcute în România ultimilor 20 de ani. Asta o zic eu, eu, neofitul. Cu câteva excepţii notabile (preferatul meu rămâne Train de vie, dar mai este şi Balanţa, plus controversatul 4-3-2, Crucea de piatră şi mai sunt ele), majoritatea filmelor româneşti n-au fost chiar genul de producţii la care să te uiţi cu plăcere într-o vineri seara, după o săptămână turbată. Sau pentru care să dai bani la cinema şi să stai cu ochii în ecran, în loc să-ţi pupi gajica şi să-mai-faci-chestii-cu-ea.

2. Pentru că are în spate o mega strategie de promovare (unele chestii le gândisem şi noi pentru filmul Usturoi, semn că suntem pe drumul cel bun).

3. Pentru că scenariul este foarte bun. Are un story line deştept (spun asta din perspectiva scenaristului wannabe), imprevizibil, convingător, întortocheat. Conversaţiile sunt construite bine, curg natural, nimic nu pare forţat, intrăm cu camera în casa şi viaţa fiecăruia. Pentru că nu pare croit după calapodul imuabil al filmelor româneşti. Domnule Ionuţ Teianu, jos fesu’.

4. Pentru că nu are umor grobian. Şi nu prea auzi cuvinte din alea, deşi era loc de ele.

5. Pentru că, la un moment dat, Monica Bârlădeanu îşi arată, foarte discret, nişte ţiţi.

6. Pentru distribuţie: Andi Vasluianu face un mega rol de zile mari, Monica Bârlădeanca aşijderea (fata asta e suficient să zâmbească într-o scenă şi e gata ceaiul), Vişan este, ca de obicei, magistral (nu ştiu cum o fi fost el ca director de teatru, dar ca actor jos pălăria, mai ales dacă joacă rolul unei secături), iar celelalte personaje sunt veridice, verosimile, proaspete.

7. Pentru că e un film convingător. Nu apar clişee deranjante. Se recreează frumos atmosfera României din anii ’92 (dar cu uşoare scăpări inerente, gen un acoperiş Bramac, un spital vocsât cu lavabilă, un chioşc pe care scrie Betty Ice). Apar şi Dacii 1310 pe post de maşini de poliţie (nu vreau să mă gândesc cât de greu îi va fi fost lui Tudor Giurgiu să facă rost de ele), apar filmări din avion, filmări cu crane-ul (macaraua aia specială), sonorul este neaşteptat de bun pentru un film românesc, câte un figurant mai fură, din când în când, câte o ocheadă în cameră. Dar nu le simţi, nu te deranjează.

8. Pentru că este un film fain. Fain. Este, zic eu, printre puţinele filme româneşti pentru care merită să dai bani la cinematograf ca să mergi să-l vezi. Toţi care am fost la film am ieşit nerăbdători să discutăm despre el – şi asta spune multe. Şi, odată ce s-au încheiat, la puţine ai mai avut chef să stai să le diseci la o bere imediat după proiecţie.

9. Pentru că este una din puţinele comedii româneşti reuşite – comedia fiind cel mai greu tip de film pe care-l poate face cineva (cică un sfat sacru la Hollywood este “stay the fuck away from comedy!”).

1o. Pentru că este un film profund, care te şi pune pe gânduri. Oricine de o anumită vârstă îşi aminteşte cu groază despre convulsiile sociale din ’92. Sau de acum, din perioada de criză. Şi nu e uşor ca, pe un asemenea fundal, să ţeşi o istorie amuzantă.

Să nu o mai lungim: dacă nu primeam invitaţie, oricum mă duceam pe banii mei şi nu mi-ar fi părut rău.

13 lovituri, dă-i și tu!