– Poftiţi, luaţi loc, o invită psihiatrul bărbos ca Poseidon, îmbrăcat în pulovăr cu romburi şi mătreaţă pe umeri şi cu ochelari.
– Mulţumesc, spuse doamna.

Se aşeză cu fundul mare, de nevastă, pe canapeaua destăinuirilor.

– Vă ascult, zise shrink-ul.
– Nu ştiu cum să încep, zise doamna, şi oftă amar.
– Păi cu începutul, o încurajă el.

Doamna se uită lung la pictura suprarealistă de pe pereţi şi căzu pe gânduri. Terapeutul ştia că n-are rost să o grăbească, aşa că o lăsă să îşi deschidă sufletul în timp ce se gândea ce are chef să mănânce în seara aceea. Să comande de la chineji…?

– Ştiţi… este vorba despre soţul meu, îşi făcu doamna curaj.
– Vă ascult.
– Deci… suntem căsătoriţi de 8 ani, avem doi copii, este iubirea vieţii mele şi cred că şi eu sunt iubirea vieţii lui.
– Aşa… spuse psihiatrul gânditor, în timp ce scrijelea nişte cuvinte în carneţelul său.
– E un om… extraordinar, ce să vă spun. Munceşte mult şi aduce mulţi bani acasă; şi toţi banii mi-i dă mie, şi eu îmi cumpăr cele trebuincioase casei, plus pantofi. Ce să vă zic? Stă cu orele cu mine în magazinul de păpuci şi nu zice nici mâc…
– Înţeleg, zise psihiatrul.
– …are grijă de copii, îi iubeşte, se trezeşte noaptea înaintea mea dacă vreunul dintre ei plânge că a avut vreun vis urât… dacă copiii nu mai adorm, stă cu ei, se joacă cu ei până dimineaţa, iar dacă vreunul se îmbolnăveşte, atunci stă acasă cu el… nu există dădacă mai bună!
– Aşa…
– …şi se înţelege foarte bine cu prietenele mele, cu părinţii mei, cu mama… merge la pescuit cu tata… tot timpul ştie când e ziua lor de naştere, el îmi aminteşte să-i sunăm… cât despre ziua mea de naştere, ce să vă spun, mă îneacă în cadouri, şi nu numai atunci, ci cu fiecare ocazie… îmi aduce flori non-stop, îmi scrie poezii, cântă ca un înger şi dansează ca Fred Astaire, face curăţenie în casă, îi ia pe copii de la grădiniţă şi de la şcoală, face cu ei temele, găteşte foarte, dar foarte bine… mâncăm sănătos, mă încurajează să fac băi cu loţiuni scumpe, şi stau câte 5 ore în baie…
– Da…
– … şi repară tot prin casă, şi pot vorbi cu el despre orice, este foarte comunicativ, este de încredere… ce promite, aia face, nu bea, nu fumează, nu-şi lasă ciorapii lângă pat şi chiloţii la vedere în baie, nu vine târziu noaptea acasă, nu ţine cu Steaua, mă ajută în gospodărie, mă iubeşte, şi eu îl iubesc, facem sex des şi este senzaţional…
– Booooon, o încurajă terapeutul.
– …păi şi tocmai aici e problema! Ştiţi, domnu’ psihiatru, eu nu am nici un motiv să mă plâng de nimic…
– …
– …şi asta mă macină, domnu’ doctor, mă termină psihic, eu nu mă pot certa cu omul ăsta… că nu am motiv! Păi ce femeie sunt eu dacă nu am motiv să mă cert cu el? Păi ce nevastă sunt eu dacă nu ţip? Dacă nu-i bag de vină cu nimic? Dacă nu sunt nemulţumită? Spuneţi şi dumneavoastră!!!!

Şi doamna începu să plângă în hohote, pradă celei mai crunte dintre disperările crunte.

– …vă înţeleg, stimată doamnă, interveni medicul. Vă rog, liniştiţi-vă, luaţi aici un pahar cu apă. Eu zic că am aflat suficient pe ziua de azi, haideţi să luăm o pauză, pentru că-mi dau seama că vă este greu şi este o situaţie specială. Haideţi înapoi marţea viitoare la aceeaşi oră să mai discutăm, şedinţa de azi nu vă costă nimic. Bine? Curaj! O să fie bine!
– Mulţumesc frumos, spuse doamna, doborâtă de durere, şi se îndreptă către ieşire.

Psihiatrul aşteptă până femeia ieşi din cabinet, apoi scoase rapid telefonul şi îl sună, la disperare, pe fostul lui mentor, un psihiatru terapeut expert şi extrem de bătrân, cu cărţi despre relaţii şi căsătorie publicate în Europa de Vest.

– Alo? Bună ziua, domnu’ doctor… gâfâi psihiatrul.
– Ohoo, salut, tinere! Ce faci? răspunse mentorul.
– Da, sunt bine, mulţumesc, uitaţi de ce vă sun… tocmai a venit la mine o nevastă, o doamnă OK, care mi se plânge… şi aici o să zâmbiţi, dar mi se plânge că nu are motiv să se plângă de căsnicia şi de soţul ei… no, ce părere aveţi de aşa ceva? Că nu îi poate băga de vină soţului, că e prea perfect… No, ce ziceţi? Că io niciodată n-am mai…
– AŞA CEVA NU EXISTĂ!!!!! i-o reteză, scurt, mentorul, şi îi inchise telefonul.

În nas i-l închise.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 28 comments

  1. Aha Reply

    Mda, ma dau in vant dupa SF…. Dar tot nu pricep, de ce-i trebuie la nevasta motiv (real) sa zbiere ?

  2. Tudor Reply

    @Aha: e clar ca nu ai avut nicio relatie serioasa pana acuma :))

    @Groparu: mai rau e cand nu are motiv si tot se cearta :)) been there, unfortunately …

  3. Belle d”Imagination Reply

    Măi, uite ce înseamnă să nu fie legiferate căsniciile de grup!
    Dacă mai avea o soţie, doamna cu fundul mare avea cui să i se spovedească pe gratis.

    PS: Hint: ”fund mare”: doamna de fapt era nemulţumită de greutatea dânsei şi de faptul că domnul nu i-a luat nimic alb care să ajungă sub o secundă la 120.

  4. mixy Reply

    adevărul e că toate femeile ar merge la psihiatru ( psiholog), de-ar avea bărbați de-ăștia !

  5. liviu Reply

    ?????? Am citit pana la capat si am ramas foarte frustrat 🙁 nu pricrp si pace

  6. ion ion romanul care nu face politica Reply

    Cum nu v-ati prins? Chiar cu indiciul lui dn dr strain? Doamna astepta de la psihiatru sa-igaseasca buba sotului, ea sa se simta mai bine si pe el ( sotul ) sa-l poata tara la pshiatru .Asa toata lumea ar fi happy.

  7. aDi, rADULESCu Reply

    pai da, saraca,…, iata ce i-a facut nenorocitul, a debusolat-o total, asta pentru ca ea avea alte informatii despre barbati, eu zic sa primeasca ceva despagubiri 😉

  8. ancu Reply

    morala este: barbat(sot) perfect nu exista, iar daca ar exista noi femeile (sotiile) tot ne-am plange ca de ce nu mai avem motiv(e) sa ne plangem :D. Inadmisibil sa nu mai putem avea obiectii la iesirile cu baietii, sa zicem de n’spe mii de ori “draga nu duci gunoiul?” sau “ti-am spus de atatea ori sa ridici capacul”, sa dam coate tot din 5 in 5 minute pentru sforait, iar dimineata sa fim buboi ca nu ne-am facut somnul de frumusete, s.a.m.d.
    P.S. nu exista femeie care sa nu se planga

  9. Georgia Reply

    Cu diferenta ca nu sta dadaca/nu se trezeste daca plange copilu, uita aniversarile (inclusiv ale parintilor lui) – m-o intrebat senin intr-un an pe 23.04 ce sarbatorim (de onomastica mea), nu face curatenie, nu gateste, vine tarziu noaptea, isi lasa sosetele pe hol si chilotii in sufragerie, tine cu Steaua (si eu cu Dinamo) , in rest am aceeasi problema! 😛

  10. diana_napoca Reply

    Faci o mica confuzie: shrinku’-i shrink si psihiatru’ii altceva,cu totul altceva…
    Faptu’ca Mentoru’ shrinkului o publicat carti in Western Europe nu este oaresce relevant…
    Destul de slabutz articolu’tau,parol…

Leave a Comment

Your email address will not be published.