Deocamdată, strada a câștigat. Țara a câștigat

În 2012, când au avut loc demonstrații în stradă care au provocat căderea guvernului Boc (guvern, totuși, de tristă amintire, care a anesteziat pacientul bolnav cu o lovitură de ciomag în loc de injecție, taxând companii, tăind salarii și închizând spitale), am ăncercat să nu-i judec pe protestatari. Era dreptul lor să iasă în piață. Că mai mulți sau mai puțini din cei care-și strigau durerea (”ieși afară/javră ordinară”) erau acolo pentru că-i durea sau pentru că fuseseră stimulați de PSD (sindicaliști, membri de partid etc.), asta este altă discuție. Din cauza asta m-am șocat nițel când unii pesedei ne-au scuipat cu acid. Băi, chiar așa fără de rușine sunteți?…continue reading →

De la protest

Acum, practic, îmi scot pârleala pentru că la Revoluție nu am ieșit în stradă: eram prea mic și nu m-a lăsat mami. Și acum un pic regret că am fost așa copil rău când eram mic, că cred că de-aia votează ai mei cu PSD-ul, ca să se răzbune. La…continue reading →

Culmea răbdării

Clumea răbdării: un ardelean care se uită la coloana de manifestanți de aseară de la Cluj filmată în slow motion. Filmarea asta, cu tot cu cadrele din dronă, nu surprinde întreaga magnitudine a evenimentului: nu știu, nu cunosc să fi trăit Clujul asemenea proteste. A fost magic, a fost incredibil.…continue reading →