Faceți cunoștință cu părintele ”evacuați tot, aici se joacă copilul meu!”

Luni, pentru că venise și la Cluj primăvara, ajung acasă cu Gropărelul după serviciu și școli, ne echipăm în treninguri și țuști! Pe terenul de fotbal, să-mi tremure burtica și man boobș-ii de la alergătură. Pââână la moarte! Sunt câine pâââână la moarte Acolo mă întâlnesc cu un fost coleg,…continue reading →

Exudat faringian

Un lucru au în comun absolut toți părinții de copii: toți, dar absolut toți părinții de copii cred despre absolut toți ceilalți părinți de copii că sunt nebuni. Da? Adică v-aș putea scrie romane despre cât de nebuni sunt toți ceilalți părinți de copii pe care-i știu - dar nu o voi face, pentru că nu sunt așa de bun prieten cu toți părinții de copii încât să le pot terfeli imaginea personală pe blog. Așa că nu o voi face. O să vă zic, în schimb, despre aventurile urbane ale unui prieten, zis Bobiță, a cărui fetiță mai mare s-a trezit, la grădiniță, în mijlocul unei epidemii de scarlatină. Mno, bolile copilăriei și anti-vaxxerii…continue reading →

Cu Dumnezeu înainte

Era duminică noaptea pe la 8 seara, fugeam prin centru la Comedy Cluj să văd un film cu Harry Potter cadavru! https://www.youtube.com/watch?v=oDxxYeFgDLg Și, prin Piața Muzeului, mă oprește un nenea. Cu o doamnă. Noaptea. - Nu vă supărați... Gata, eram pregătit pentru placa aia cu ”acum am ieșit din spital, nu avem bani să mergem înapoi acasă, la Filiași... nu ne puteți împrumuta cu 300 de lei să ne luăm un iaurt, vi-i dăm când ajungem acasă, jurperoșusămoarămama?”…continue reading →

De ce nu am încredere în religia Oliviei Steer

Aveam vreo 22 de anișori... era tânăr, fraged și cu fundul tare. În urma unei excursii în Buapesta (nu dau detalii, dar implicau UBB-ul, familia Marga și o unguroaică firoscoasă), m-am procopsit, în miezul verii, cu o amigdalită cronică. Știți ce-nseamnă amigdalită cronică? Înseamnă tuse măgărească de tabacist aflat în ultima fază a cancerului pulmonar,…continue reading →

Aventurile unor romani in Franta, inainte ca aceasta sa devina o destinatie terorista

Viața de expat e grea, treaba aia cu ibi bene ubi patria (sau invers) nu se aplică la noi, cei mai viteji și mai drepți dintre draci. În primul rând, pentru că chiriile sunt extrem de scumpe pentru cât câștigă cei mai mulți dintre românașii noștri. Și, pentru că postarea asta are de-a face cu traiul a 18 oameni în trei camere, o să mă opresc la acest primul rând.…continue reading →