Author: Groparu Nemernic

Am întâlnit generația care-i va face pe bloggeri șomeri

Marți, am venit într-o vizită fulgeră la București, ca să iau parte la discuțiile prilejuite de Top Social Brands, eveniment organizat de revista Biz, cu care (posibil să știți că mă) concubinez de multå vreme. În cadrul ședințelor, bloggerii Chinezu, Manafu și, cu voia dvs., bloggerul vostru preferat... ...am discutat față în față cu vloggerii noii generații, și anume: Tequila, Cuza și Selly. Ce am învățat noi din toate astea?…continue reading →

Pana prostului? Checked!

- Maşina asta consumă mai puţin ca Opelul nostru Corsa! zice nievastă-mea oricui ne întreabă dacă ne-am luat maşină. În ianuarie, una bucată cumnat din Italia şi-a înmatriculat în România Nissan X-Trailul şi l-a lăsat la noi până-n vară. Ce a făcut familia bloggerului ecologist? Păi, şi-a tras din ea maşină de weekend. În timpul săptămânii conducem maşină ecologică, cu motor mic, şi salvăm planeta; iar în weeked conducem tractorul folosit de votanţii lui Trump: motor de 2.2, o herghelie de cai putere, motor Diesel cu fum negru ca din pachebot - ce mai, îmi mai trebuie doar un CD cu muzică country şi un triplu cheeseburger cu o găleată de maioneză şi o bere la plastic. …continue reading →

Şi atunci le-am zis oamenilor: iată, bucăţi din mine, luaţi de vă înfruptaţi

Şi oamenilor li s-a făcut rău, căci unii bloggeri sunt pur şi simplu teribil de indigeşti şi fără de gust, zici că-s găluşte de broccoli. Pentru mine, primăvara asta frumoasă a venit cu două binecuvântări! 1. Preţul cireşelor a scăzut sub Bitcoin. 2. M-am mai trezit şi eu la realitate; dureros, dar m-am trezit. Mai exact, mi-am dat seama că 1. Sunt super plictisitor când sunt intervievat, sunt un fel de Vartan Arachelian, pentru cunoscători;…continue reading →

Am pierdut o bătălie, dar nu şi războiul. Încă

Cel mai beat de putere om din România După cum ştiţi, CCR s-a scobit prin străfunduri, a scos ceva cu unghiile şi apoi a zis că, iată, asta e decizia că Laura Codruţa Chioveşi trebuie să plece. Fun fact, inclusiv presa cât de cât de dreapta/"independentă" pe care o mai urmăresc (hotnews, digi24, g4media) a avut grijă să includă trebuie în titluri. Nu că CCR crede că trebuie, ci că Iohannis trebuie să dicteze plecarea.…continue reading →

Mi-am luat ban pe pagina de Facebook a Guvernului României

Era o zi de vineri după-masa frumoasă ca toate celelalte, poate la fel de frumoasă ca o sâmbătă dimineaţa! Premiera Veorica Dăncilă primea vizita premierului polonez, pentru că Dragnea trebuie să le arete americanilor cu orice preţ că el se ocupă mai bine ca Iohannis de politica externă, de-abia de-abia scapă de mititica; şi pentru că, dacă eşti intelectuală ca o cutie de scule, e mai uşor să faci gafe la recepţii oficiale decât să te apuci de construit spitale, şcoale şi autostrade. Şi atunci Groparu, cu weekendul prelungit curgându-i nestăpânit ca râurile dacice prin vine, a-ncurajat-o cum a putut şi a ştiut el mai bine pe doamna premieră prim-ministresă. Ceva de genul ”ha, ce bine că începem weekendul cu veselie de la doamna Veorica”, sau ceva. Și apoi am mai dat una: Care s-a lovit de asta: Oare e legal?…continue reading →

I remember you well in a Tokyo Vampire Hotel

Film cu vampiri? Checked! Proiecție la castel părăsit? Checked! Lună plină? Checked! Sânge? Checked! Și tulai, încă cât sânge! Cel mai japonez film al momentului, Tokyo Vampire Hotel, a fost turnat şi în România: - la Cluj, în hotelul Continental și prin centru - la castelul lui Iancu de Hunedoara - ba chiar şi la Turda! Din fericire nu pe străzile pușcate (bravo, primar de carton!), ci în salină.…continue reading →

Ați cerut, ați primit

Așadar: 1. Ieri am fost la un film absolut fabulos, care m-a atins la corason: Swim, despre primul om (român, de altfel) care a înotat toată Dunărea fără labe de scafandru și fără costum de neopren. Am revăzut toată Dunărea mea dragă prin periplul unui om fabulos (numit - fără glumă! Avram Iancu) și a unei echipe incredibile care l-a urmat, în caiace și microbuz, toată odiseea asta.…continue reading →

Țiganiada 2018, partea a II-a

În prima noapte, am dormit toți ca bebelușii după belladonă (LE: NU DAȚI LA COPII AȘA CEVA! LA COPII SE DĂ ȚIȚI), și ne-am trezit după un somn bacovian, de poezie de bacalaureat (doamna Dăncilă, dacă citiți, este vorba de ”Plumb”; somn de plumb, știți? Nu, plumbul nu doarme, e un fel de-a spune... adică de a scrie; 'nfine, vă explic eu!). Orice mi-ați fi zis la ora aia de dimineață matinală, nu v-aș fi crezut Amor-amor-amor Și nu m-am trezit oricum, ci, tocmai când mă visam mai bulibașă, a răsunat valea de niște chiote stridente, ca de năvălitori nomazi tătari; și aoleo, și vai de noi. - Prrrr, bolilor! Ce-i, v-or fugit caii putere de la microbuz? - Mai rău! Și, într-adevăr, era mai rău; și, aproape printre plânsete sincere, am aflat dezastrul.…continue reading →