Big Gypsy scock

Famelia înmulțită a lui Nârțoagă zis Pârțoagă trebuie să-și renoveze scocurile și burlanele, ca să nu le pice ploaia-n capete. Fiind vorba de o casă veche, din aia pe stil boieresc, nu poți băga chiar orice meșter care se laudă pe OLX; așa că au ales o gașcă de arhitecți…continue reading →

Tiganiada 2019. Partea I

Ce să vă mai spun, că după 40 de ani petrecerile de calibrul ăsta au urmări cu mult mai grele? Că a crescut nivelul discuțiilor de peste zi, că înainte vorbeam numai de gajici, despărțiri și divorțuri, și amu numai de prunci și uleiuri esențiale? Că unii-și fac cruce când…continue reading →

Țiganiada 2018, partea a II-a

În prima noapte, am dormit toți ca bebelușii după belladonă (LE: NU DAȚI LA COPII AȘA CEVA! LA COPII SE DĂ ȚIȚI), și ne-am trezit după un somn bacovian, de poezie de bacalaureat (doamna Dăncilă, dacă citiți, este vorba de ”Plumb”; somn de plumb, știți? Nu, plumbul nu doarme, e un fel de-a spune... adică de a scrie; 'nfine, vă explic eu!). Orice mi-ați fi zis la ora aia de dimineață matinală, nu v-aș fi crezut Amor-amor-amor Și nu m-am trezit oricum, ci, tocmai când mă visam mai bulibașă, a răsunat valea de niște chiote stridente, ca de năvălitori nomazi tătari; și aoleo, și vai de noi. - Prrrr, bolilor! Ce-i, v-or fugit caii putere de la microbuz? - Mai rău! Și, într-adevăr, era mai rău; și, aproape printre plânsete sincere, am aflat dezastrul.…continue reading →

Ţiganiada 2018, partea I

Ce pot să vă spun este că... într-adevăr, bărbaţii nu se maturizează niciodată; şi nicicând nu se vede acest lucru mai pregnant decât la vârsta a doua, când ne dăm seama că de chiar n-are rost să fugim de noi înşine. Mai ales când noi înşine, aşa cum ne dăm seama dureros în fiecare an, suntem oameni simpli, care apreciem pozitiv viaţa, compania prietenilor şi o mâncărică la ceaun cu un pic-pic-pic de beuturică. Şi, pentru că nu putem face toate astea zilnic - ratele la bancă şi medicii ne interzic cu desăvârşire - o comitem anual, cât se poate. Şi anul ăsta am ajuns la Sibiu foarte însetat (de aventură) tocmai la fix când firma hinilor, nașilor și verișorilor dădea salarii. Și ăștia nu fac discriminări și angajează tot felul de etnii; și când am ajuns acolo, toți or decapat ochii a mirare! Și s-or uitat la mine lung! Ce dracu era să fac? - Mai faceți angajări? am întrrebat. Eram costumat la marea artă - după cum puteţi vedea aici, că aşa trendsetter am fost... (vă fac un zoom ca să vedeţi mai bine) ...că l-am inspirat până şi pe Beckham, #royalwedding! Că de la mine s-o luat casa Dihor cu lanţurile de haur purtate de bărbaţi bine (poză via Răzvan "Zicu" Dragoş).…continue reading →

Anii nu trec chiar degeaba peste unii oameni

Trec anii peste noi, măi copii, mai des ca guvernele PSD. Suntem un pic mai cărunţi, un pic mai rebegiţi şi un pic mai puţin răbdători cu anumite chestii. Suntem mai puţin naivi, îi cam mirosim pe şarlatani de la o poştă, nu ne mai facem visuri şi nu mai credem că suntem chiar aşa speciali. Nu-l mai aşteptăm pe Batman.…continue reading →

Țiganiada 2017, partea I

În studenție, pe măsură ce se apropie examenele de final, cu atât mai atroce sunt petrecerile (dacă sunteți părinți de studenți, așteptați-vă la asta!). Pentru că se mărește disperarea, deci și setea! Ascultați la ce vă zice psihologul Groparu. Lecția asta se aplică foarte fidel vieții. Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât și petrecerile sunt mai de pomină; dar măcar îți alegi mai bine tovarășii cu care te chefuiești, unde mergi și ce faci cu ei, ce și cum bei. (bullshit!!!!)…continue reading →