– Sunt trei cetățeni de etnie romă la noi în curte!!!

Faza e că normal că am folosit alt cuvânt; și normal că am sărit nu pentru că ar putea dispărea tricicleta ieftină de plastic a Gropăricii, ci pentru că avem în curte o vecină nonagenară care nu o dată era să fie jefuită de indivizi care o vânaseră pe stradă și veniseră la ea acasă ca să-i fure de prin sertare, #truestory.

Ies pe geam și strig către ei:
– Bună ziua, vă pot ajuta cu ceva?
Doar nu era să-i întreb ce caută în curte, de unde au avut cartelă să intre.
– Am venit să luăm niște mobilă! zice o femeie… apoi dispare, soțul ei îi făcea semne să nu-și bată capul cu de-alde mine.

Mă îmbrac și ies în curte, oamenii tocmai încercau să intre în bloc.
– Păi pe cine căutați?
– Nu știu, dom’ne, io trebuie să iau mobila asta! îmi zice el ușor răstit.
– Ce mobilă? Pot să știu și eu?

Încerc cât pot să mențin un ton cât se poate de neagresiv, dar iese ca naiba.

Cetățeanul îmi arată niște mobilă scoasă de la un vecin din apartament… pe mobilă scria ceva, că trebuie dusă.
– Mno, bun! zic.

Se lasă o tăcere din aia jenantă.
– Scuze că am sărit așa, zic, nu suntem obișnuiți să primim musafiri… și când am văzut trei persoane în mijlocul curții n-am știut despre ce e vorba!
– Sigur.

Clar că s-au prins că dacă nu erau cetățeni-de-etnie-romă nu m-aș fi activat. Ficiorul lor de vreo 12 ani se uita la mine cu ochi ciudați și neprietenoși, ei îmi evită privirea. Îmi dreg vocea:
– Vă pot ajuta cu ceva?

Tatăl se uită la mine:
– Apăi, trebuie scoase astea afară din curte, că vine un prieten să le ia cu duba.
– Păi hai să ajut, zic eu.

Și încep ei să le coboare de la etaj, iar eu le scot în strada mare. Mobilă de bucătărie din PAL din ăla vechi. Am transportat cadavre de elefanți mai ușoare decât corpurile alea!
– Când vine prietenul cu duba?
– În 15 minute. Ne ajuți să le urcăm și-n dubă?
– Nu știu dacă reușesc! zic. Că am de scos copila la plimbare.

Peste 15 minute ies afară cu aia mică și, firește, prind tocmai când sosise prietenul lor cu duba… blocând strada, în spatele lui începând să se strângă două mașini, apoi cinci, apoi nouă…

…și se apucă Groparu să se apuce de mobilă, să o ridice, să o cocoțe sus în dubă, să le trimită bezele șoferilor grăbiți, să nu care cumva să claxoneze… face cu mâna în semn de scuze, șoferii sunt foarte cooperanți când văd prietenia interetnică nou-legată…

…terminăm în cca 2 minute, apuc să-i spun omului că poate voi avea și eu ceva mobilă de donat, el îmi dă numărul lui de telefon, îmi spune că dacă voi avea ceva de lucru pentru el să-l sun… și se duce în treaba lui, iar eu mă duc cu fetița Gropărică la plimbare.

Pe drum îmi repet în minte, ca o mantra, nu mai tot judeca oamenii după culorile epidermei, Gropare, ăi fi făcut tu un film cu ei, dar reacția ta tot de român sadea din ăla borât și rasist o fost.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 6 comments

  1. DC Reply

    Frumos ar fi fost ca imediat dipa plecarea dubei sa iasa unulla balcon si sa urle:
    – Mobila mea!? Saiti,joti!!
    😁😇

    • Zev Reply

      Andu, e complicat, nefiind simplu. Pe de o parte, statistica criminalitatii. Pe de alta parte, Valeriu Nicolae. Si mai sunt ca el, e ‘dacat’ cel mai vizibil, ca are verbul si intelectul la el.

  2. Attila Reply

    Gropare, ai făcut un film cu ei – poate fix de aia știi până unde toleranța și de unde vigilența 🙂

  3. Fan66 Reply

    Tocmai a fost o întâmplare în Chiajna cu romi din Mureș care intrau în curte sa”toaleteze copaci” . Au toaletat un om de acolo de 20 000 lei, că altfel vin cu șatra noaptea și îi omoară familia. Prefer sa fiu rasistă. Politia oricum nu face nimic.

Leave a Comment

Your email address will not be published.