romani

Noi suntem români, mâncăm orice

Grecia.

Concediu.

Faună diversă atât pe plajă (ruși, englezi, ruși, nemți, ruși și români) cât și în apă (pești, ruși, pescuți, ruși, arici de mare, ruși).

La un moment dat, pe apă apare un mic cadavru: un calamar răposase și plutea în voia lui Neptun unde-l ducea curentul. Practic, îl trăgea curentul.

Plutind, ajunge până la o turistă care se bălăcea în voie; care, la atingerea defunctei cefalopodei, a scos din trahee un țipăt atâta de înfricoșător, că s-au spart niște pahare de cristal de Mediaș pe yacht-urile milionarilor ruși din larg; și turista a și fugit repede din apă, posibil direct în hotel și de acolo direct la aeroport și de acolo direct acasă, de unde n-a mai ieșit niciodată la plajă.

Un românache de-al nostru, observând cu ochi atenți întregul eveniment, a sărit repede la locul dramei, a pus gheara pe furiș pe arătarea cu tentacule și a mirosit-o îndelung; apoi, descoperind că încă nu se instalase rigor mortis și nici vreun miros specific de morgă marină, a luat-o cu sine până la șezlong și a băgat-o în sacoșa de plajă, printre crema de soare, ziarul Click! și chiloțeii de schimb ai iubitei sale.

Și, în seara aceea, cuplul de români a mâncat fructe de mare proaspete.

6 lovituri, dă-i și tu!

Ce ar fi zis românii dacă am fi avut BCA-ul încă din Jurasic

Ce ar fi zis românii dacă am fi descoperit BCA-ul încă din zorii existenței noastre pe aceste meleaguri – adică de acum 400 de miliarde de ani, conform lui Pavel Coruț?

1. Un Hatzegozaur: ”Dacă mai râde Stegozaurul de mine că-s mic, mă sui pe un BCA și-i pârlesc una! Păi ce-s io aici, iguanodonul clasei?!”

2. Primul Neanderthal român: ”Băieți, eu nu mai am loc de urșii ăștia de peșteră. Eu mă mut într-un duplex de BCA, pa, mă văd la primăvară cu cei scăpați nemâncați, poate batem niște Cro-Magnoni!”

3. Sculptorul raionului Hamangia: ”Poftiți, luați loc pe acest bloc de BCA în timp ce vă fac un selfie de lut!”

4. Herodot, despre daci: ”Cei mai viteji și cu pereți drepți dintre traci!” (more…)

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Daca esti român, te va trage curentul oriunde te afli pe planetă

Deci: eram prin Italia, în concediu, băi ragazzi băi. În cea mai caniculară noapte din viața mea, din aia de se opărește bloggerul la popo numa’ când își aduce aminte! Nici păsările nu mai zburau pe cer, de frică să nu se transforme direct în carne pentru salata de boeuf și să-ți pice-n farfurie.

Și ne plimbasem seara pe riviera aia de la Rimini, care este o nebunie, italienii se certau în gura mare discutând pașnic despre vreme, copiii behăiau de cald, iar turiștii haleau la pizza de lasagna și fripturi de brânzeturi și ce le-o mai trăznit prin mințile alea ale lor fierte de căldură, de zici că vine lipsa: Apoca-lipsa (sau Napoca-lipsa (more…)

3 lovituri, dă-i și tu!

O poveste de Craciun romanesc in Spania

În Spania, în Barcelona, părinții lui Claudiu găteau sarmale de Craciun (firește, în timp ce împachetau carnea, se întrebau și ei ”oare când vom vedea și noi filmul Usturoi pe Vimeo?” – din 17 decembrie, le răspund acum, așa cum v-am spus tuturor).

Apoi pun oamenii oala pe foc, se pun la TV, în casă începe să miroasă a Crăciun… mai un ProTV internațional cu al doilea cel mai bun film de Crăciun pentru români, mai o colindă, apoi pun masa, desfac o sticlă de vin de casă de contrabandă… și, când să bage la foale, aud un ciocănit strident în ușă, de zici că venea Guardia Civil! (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Aventurile unor romani in Franta, inainte ca aceasta sa devina o destinatie terorista

Viața de expat e grea, treaba aia cu ibi bene ubi patria (sau invers) nu se aplică la noi, cei mai viteji și mai drepți dintre draci.

În primul rând, pentru că chiriile sunt extrem de scumpe pentru cât câștigă cei mai mulți dintre românașii noștri. Și, pentru că postarea asta are de-a face cu traiul a 18 oameni în trei camere, o să mă opresc la acest primul rând. (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Deci cât de rasişti şi nazişti sunt românii?

De poftă şi pentru că anul trecut nu am fost în Deltă, la sesiunile noastre anuale de prins-peşti-cât-degetul-drept-scuză-de-stat-cu-prietenii-o-săptămână-pe-baltă, m-am înscris într-un grup de  Facebook pentru pescari. Toate bune şi frumoase, poze cu capturi, realităţi şi adevăruri sfinte, pescăreşti (“jur pe roşu, fraţilor, crapul ăsta l-am prins la icoana cu Arsenie Boca cu autograf de la Iohannis!”) şi multe sfaturi intenţionat greşite (“dacă pescuieşti la feeder, înlocuieşte mălaiul şi TTX-ul cu beton de Turda aditivat cu benzină; trag peştii ca apucaţii!!!”).

Mno; şi, printre atâta testosteron amestecat cu miros de peşte, pune careva o poză cu un râu – cum să zic – deci incredibil de poluat. Era tot un PET şi un ambalaj şi chiar şi un scaun de maşină paradit. De pe la noi din Ardeal (era, de altfel, singurul loc de la noi cu jeguri pe râu, asta se ştie, plus că jegul ăla fusese adus de ceva mitici, cu siguranţă). Mno: şi, după ce se lamentează băieţii în cel mai pur stil românesc (“să facă cineva ceva, nu se mai poate aşa!”), numa’ ce scoate unul un muc din anus: “asta nu-i de la români… tuciuriii îs de vină!” (scris, fireşte, “tuciurii”). Şi se dezlănţuie, frate, acolo ditamai jihadul, şi sunt singurul cărua i se inflamează globulele şi transaminazele şi sare şi-i face pe toţi, în faţă, poporul ales, arienii pur-sânge, dacii nemuritori, urmaşii hiperboreenilor… şi cred că mi-am luat block. Aşa, sec. La mine-n ţară.

În altă ordine de idei, iaca piesa asta. Te transpune într-o eră cu foarte, foarte multă personalitate Sven Hassel-iană. Nu e explicit antisemită şi pro-nazistă, poate nu e deloc, deşi eu aşa o percep pentru că parcă prea glorifică războiul şi bravii oşteni nemţi şi nazişti.


(Horia Stoicanu, “Bitter”)

Deci: e de raportat la YouTube, sau e de lăsat aşa?

18 lovituri, dă-i și tu!