Și, în ce țară NU emigrați?

Am uitat să vă spun despre cea mai importantă parte a discuției mele cu turcul kurd (o mai țineți minte?). La un moment dat, mi-a zis:
– Și o chestie care nu-mi place la voi este că, atunci când ceva nu vă place în politică, imediat o dați pe aia cu ”gata, emigrez!”
– Păi da, noi putem pleca oriunde, pentru că suntem în UE! nu m-am putut abține să nu-l bat, europenește, pe umăr.
– Da, dar asta nu e soluția! Ce faci, tu pleci, rămân părinții și frații aici, că nu puteți pleca cu toții, și ei suferă în timp ce tu ai fugit!
– …
– Ești român, apăi rămâi aici și luptă-te pentru țara ta până la capăt!

Nu i-am mai spus că deja au plecat familii întregi, cu cățel, purcel, capră și vițel, că sigur știa asta; că doară și ei au câteva milioane de turci în cantonament numai la Merkel, plus belgia și Olanda și Suedia; nici nu i-am atras atenția asupra absurdului situației, și anume că el, turc patriot, stătea cu familia lui românească la noi, în România, și tot el ne zicea să nu plecăm nicăieri (oricum noi, românii, nu suntem niciodată răi cu străinii, noi spunem NU islamizării României, dar când dăm de un arab nu mai știm ce să-i mai punem pe masă).

Dar, ca de fiecare dată când dau de o persoană cu opinii bine cristalizate, fac un pic de introspecție în sinea sinelui și mă gândesc de ce gândește așa?

Și rezultatul este că… pana mea, băi fraților! Are dreptate turcul. România nu e numai Iordache, Tudorel, Șerban Nicolae și Nicolicea, Dragnea și Gorghiu și Orban și-i mai ști Dumnezo care mai sunt. România e și munți, și poieni, și grădini cu legume delicioase…

…și Dunăre, și mare, și Deltă…

Și nu știu de voi, dar eu rămân, cel puțin deocamdată. Bată-le Dumnezău de Delte și de telemea de oaie, că, uite, sunt legat de mâini și de picioare din cauza lor, nici voință nu mai am.

A, și luptăm în continuare cu ticăloșii, nu vă temeți.

23 lovituri, dă-i și tu!

Vintage: cum se făceau invitaţiile la nuntă prin anii ’70

Deci:

  • Combinai fata cât se putea, cu ocheade, glumiţe şi scrisori de dragoste (la naiba, am scris şi eu o tonă! Mai mult fără succes, dar asta e altă poveste)
  • Te vedeai cu codana nopţile, după ce o fluierai la geam şi ea se strecura afară, în sforăielile tatălui şi ale fraţilor degrabă vărsători de sânge nevinovat;
  • Combinai şi mai făceai apoi chestii cu ea, chestii care nu se spun, că poate e chiar bunică-ta, dragă cititor!

Apoi urma momentul ăsta, când burlăcia era asasinată şi bărbaţii adevăraţi plângeau: nunta.

Aşadar, iată, dragilor, o invitaţie de nuntă-document din oraşul nievestei, acolo unde când mă duc trebuie să fiu spăşit şi să nu fac glume proaste, că se lasă cu vărsare de sânge nevinovat de soţ vinovat – ştie el de ce e vinovat, dacă ştie sau nu şi nievasta chiar nu contează deloc.

Click pentru mărire, că este păcat să nu.

Avem aşa:
– Totul, absolut totul de pe invitaţia asta este făcut manual. Deci cineva a caligrafiat fiecare literă cu răbdare, before Photoshop was cool, niţel şchiop, dar 100% corect româneşte, ceea ce nu se pt spn acum cu generaţia snapchat, mănţelegi
– Culorile şi fonturile sunt aceleaşi ca cele de pe înştiinţările funebre (OARE DE CE???)
– Invitaţia are zimţi. Invitaţia are zimţi!
– Unele fonturi sunt stilizate – atâta cât s-a putut, urmăriţi cum sunt scrise numele familiilor
– Petrecerea se desfăşura la adresa miresei, sau unde se nimerea – deci nu cheltuiau bani cu închiriatul huselor de scaune şi a vazelor cu orhidee de plastic
– Fiecare mire avea propria lui poezie!
– Nuntaşi erau obligaţi să nu bea paharul ăla ultim de plecare, că n-aveau ce taxi să cheme, trebuiau să meargă pe picioare acasă.

Nu pot decât să-mi imaginez senzaţia care-i încerca pe oameni atunci când le înmâna poştaşul invitaţia (“cartea”). Notificările de azi de pe Facebook sunt mic copil.

Apropos, mama mă bate mereu la cap ca, atunci când plec de la ei şi ajung la Cluj, MUSAI să le dau un mesaj, sau măcar un bip. Să ştie că am ajuns cu bine acasă. Ei: bunica mea îi ruga pe ai mei să-i trimită o carte poştală că au ajuns cu bine. Carte poştală care ajungea după 3-4 zile, timp în care, ca mamă, spera surd că Skoda 120 L a lui tata ne va fi adus acasă în siguranţă şi n-am pierit pe drum, pe Valea Oltului.

Da, vremurile s-au schimbat.

4 lovituri, dă-i și tu!

Oamenii care repară România acolo unde România trebuie reparată. Partea a II-a

În postarea asta am niște informații seci despre cazuri care nouă nu ne spun mare lucru, pentru că, la ora redactării acestui articol, tocmai am mâncat o masă copioasă, cu zamă de salată (preferata mea!) și cartofi la cuptor, și este greu să fii empatic cu burta plină.


Prunci crescuți pe pământul gol, poza micșorată la pentru a apăra intimitatea și demnitatea copiilor

Dar: tătic ușor impresionabil, cu burta plină sau nu, am devenit fan de mic ce fac oamenii ăștia după ce am citit următoarele povești de viață. Mai ales că multora ni s-ar putea părea că asta nu e viață. (more…)

23 lovituri, dă-i și tu!

Cum să pierzi o moțiune de cenzură în 12 pași simpli

  1. Depui o moțiune într-un cârnat lung de 25 de pagini fără puncte, fără liniuțe, fără liste, fără caractere bolduite, fără tabele, fără poze, ci numai vomă de text imposibil de citit fără să dai în narcolepsie cronică;
  2. Fără negocieri prealabile cu cei care ar fi putut înclina balanța, adică cu UDMR. O depui de capul tău și speri să fie votată…
  3. …fără să fi vorbit nici cu preşedintele României (care, bietul, abia a terminat de citit coperta motivaţiei CCR-ului), să facă şi el ceva…
  4. …şi nu negociezi nimic în prealabil cu nemuţumiţii din PSD…
  5. …ci urli în gura mare că înaintezi moțiunea tocmai ca să scoţi PSD-ul de la guvernare, deși ești clar în minoritate; deci clar că nici un PSD-ist nu va vota cu moţiunea, pentru că asta va însemna, conform spuselor tale, că vor pierde puterea…
  6. …în condițiile în care TU ÎNCĂ NU AI un program de guvernare publicat de luni de zile pe site;
  7. Te surprinde badigardul de la Parlament cu singurul tricou fără penali pe care-l aveai şi nu te lasă să intri cu el în sală, în loc să intri şi să-l pui pe tine înăuntru.
  8. Citești discursul de pe foaie (chiar dacă mai bine ca Veorica), dar cu intonaţie zero şi fără nici măcar o glumiţă memorabilă (Varujan, în schimb, a fost parcă desprins din manualul de retorică).
  9. Îl înfierezi pe Ponta (adică arăţi că eşti blocat cu 3-4 ani în urmă), în condiţiile în care Ponta este de partea ta!
  10. Transformi întregul discurs într-o acuză perpetuă la PSD, când nu PSD-ul era judecat azi! Ci, aşa cum bine a văzut bătrânul băsist, se judecau farmecele îndoielnice ale Veoricăi de a guverna!
  11. Îţi explici motivarea cu aceleaşi argumente cu ceilalţi (o şedinţă prealabilă cu ceilalţi membri ai opoziţiei era imperios necesară, nu să se repete mereu aceleaşi argumente);
  12. Ajungi la vot fără să te fi asigurat că toţi membrii din partidele de partea ta sunt la datorie, în sală, şi vor vota (ai avut vreo 20 de absenţi de la vot)-

(more…)

11 lovituri, dă-i și tu!

E într-o perioadă, da?

Era în ziua în care l-am lăsat la socri peste vară. O perioadă, cum i-am zis. Instinctiv ştia că ne simţim vinovaţi pe perioada cât e la bunici, aşa că ne manipula ca un păpuşar, micul Jago ce e el.


Uite-l ce seamănă cu mine!

Coptile, hai la cină.
– Da’ nu mi-e foame.

Trag aer în piept și număr până la 3rei, să mă liniștesc și să mă recompun, să nu mai urlu la el şi să-l las cu amintirea unui tati isteric.
Coptile, azi ai halit așa: pită cu gem la micul dejun, apoi șerpe de gelatină de la magazin și apoi înghețată, apoi 5 felii de cartofi prăjiți cu ketchup, apoi iar înghețată și la final papanași! Ai halit 4 mâncăruri dulci și nici o mâncare serioasă, şi acum e seară!
– Tatiiiii, nu ai auzit ce o zis și mama? Acum sunt într-o perioadă.

Mut, mut m-o lăsat.

4 lovituri, dă-i și tu!

Am vorbit cu un turc despre Erdogan

Frigeam la nişte frigărui, în nobila tradiţie românească de week-end.


La sânii unei naturi incredibile, aşa cum numai în luna iunie poate fi

– Nu mă atrage în discuţia asta, pentru că ştiu că cu turcii nu trebuie să discuţi despre politică! zic. Nu te legi de politică şi nu te uiţi la nevestele lor, asta scrie în toate ghidurile de călătorie.
– Dar eu nu am nici o problemă de discutat politică, zice el. Sunt în România de mult timp, putem vorbi despre orice. (more…)

38 lovituri, dă-i și tu!

Probabil cel mai ambițios karaoke din viața asta

Maestru de ceremonii – Cristi Manafu, iar partenerei sale nu-i dăm numele pentru a-i respecta dreptul la demnitatea umană.

De asta vă tot zic, în viață este bine să pornești cu o părere bună despre tine, pentru că asta se va răsfrânge și asupra celor din jur.

Și e bine mai ales să aspiri sus, la stele, căci cu siguranță vei ajunge undeva, măcar pe-un deal; și, dacă tot veni vorba de aspirat, e bine și s-o asculți pe nevastă-ta când îți tot spune să aspiri în sufragerie, băi Gropare, serios acuma.

(glumesc, eu chiar o ascult când îmi zice; că nu fac, asta e o altă poveste)

2 lovituri, dă-i și tu!