Azi-dimineață, nievasta o plecat să o ducă pe aia mică la grădiniță, pentru că de când am mers în Deltă nu mai sunt eu nici somniferul, nici șoferul preferat al Gropăricii.

După ce a plecat, s-a întors din drum (ghinion, piei, piază rea!!!) și m-a rugat să-i dau pe geam cheia de la mașină, că uitase să și-o ia.

Când a revenit, a sunat la interfon în disperare ca să-i deschid: uitase să-și ia cu ea cheia de la casă.

Când a intrat, am întrebat-o dacă a luat pâine de la magazin: evident, uitase.

I-am atras atenția, lucru care n-a fost bine deloc; și astfel, ziua de azi va rămâne veșnic în amintirea familiei ca ”ziua în care tati ar fi trebuit să o aștepte pe mami cu a doua cafeluță caldă pe dimineața aia, dar lui nu i-a păsat”.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 3 comments

  1. Florin Reply

    Eu am o teorie după ‘jdeani de căsnicie: Ca unu’ sa huzurească, tre’ ca altul să se sacrifice. Inclusiv la hăizaș. Cred ca ai început să profiți. Nu-i bai, te poți reabilita: mai cu o cină, mai cu o floare, mai cu o plecare în Deltă… Da’ nu singur!

  2. Stefan Reply

    Se mai întâmplă să uităm lucruri, mai ales cand intervine stresul de zi cu zi.

    Acum că uita cheia, să ia pâine nu e problema, să nu uite ceva in priză,apa deschisă, gazul s.a.m.d…atunci e problema.

    In rest se mai întâmplă, ce tu nu uiți nimic?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *