Groparu a facut accident de bicicleta. Soferul a scapat nevatamat

Dap.

Dupa evenimentul in care am lovit cu putere cada de baie de capu’ meu tzestos, azi am mai facut una. Destul de groasa.

Deci: pedalam si eu voios catre serviciu, dis-de-dimineatza, fericit ca viatza este, totusi, mai buna ca in Republica Moldova. Aveam sa ma caiesc amarnic cateva secunde mai tarziu. Mai ales ca mancasem mujdei la micu-dejun.

Pedaland, trec pe verde, si ajung la o coloana de masini stationara. Fac un tur cu ochii imprejur sa vaz unde pot sa-mi infig bitzicălu’, sa nu stau după prostii aia care si-or cumparat masini – si vad ca n-am unde. Mai pedalez de 5 ori, ma încadrez in spatele unei Octavii, si cand văd ca masina stationa, nu mergea, dau sa pun frana.

La o roata numai.

Frana nu prinde, finca aveam viteză.

In derapaj, izbesc cu putere biţa cu ghidonu’ ei, de fapt, de porbagaju’ Octaviei.

BUUUUUM!!!!! O facut ca la Nagasaki.

Nenea pune avariile, iese afara:

– Ce pula mea nu te uiti???
– Ce pula mea sa fac daca nu mi-o prins frana??? zic io, mirosind puternic a usturoi.

Si ma bufneste rasu’. Totusi, ma pusesem in garda, sa nu ii vina la ala kef sa isi rupa pumnii in dintii mei, la care chiar tin, finca mi-s dragi.

– Esti OK? Ai patit ceva? ma intreaba.
– Is OK, tu esti OK? Nu te doare nimic, nu? intreb, obraznic, mirosind puternic a usturoi. Nici macar nu mustaceste.
– De ce nu ai grija cum mergi?
– E primu’ incident pe care-l am cu bitza, in puii mei! Pana amu nici macar un claxon nu am primit. Ai CASCO? zic io, mirosind puternic a usturoi.
– Nu, zice el, am decât deloc.
– Ce coincidentza! zic io. Nici eu nu am pe bitza, zic io, mirosind puternic a usturoi.
– Hai sa vedem ce s-o stricat, zice el.

Si ne uitam.

Un fleac.

dsc00129.JPG

(Cand am facut poza la accident, omu’ o vrut sa intre si el in poza, cu un zambet pe fatza, ca de vanator langa ursul ucis; l-am potolit rapid).

– Da-mi, zice, telefonu’ tau. Si buletinu’.
– Haha, ma ia pe mine un ras nervos, din pula! Da-mi tu numaru’ sa iti dau bip, da’ buletinu’ n-am de unde sa ti-l dau, e la Politie, l-am dat sa imi fac adresa pe Cluj, zic io, mirosind puternic a usturoi.
– Ai un act, ceva? zice el.
– Am, zic io, mirosind puternic a usturoi, am un bon de masa scris! si scot bonu’ de masa, si asta isi noteaza, constiincios, numele si prenumele (Groparu Nemernic, adica), firma la care lucrez, ii explic cum sa ajunga la sediu, daca va fi nevoie, si dam noroc. Ramane sa ma sune la 11:30.

Ma suna: hai sa ne vedem la Politie! Ma duc inarmat cu prekinu meu Crivatz, Andrei Crivatz. Politaiu’ se uita la mine luuuung: zice “Tu ai accidentat mortal o Skoda Octavia? Cu un bitziclu?” “Da!”, zbier io, spashit. Langa noi mai era lume, care o belit ochii, si unii or inceput chiar sa zambeasca, desi aveau capu’ bandajat.

– Te doare ceva? Te-ai accidentat rau? zice Garcea.
– Nu, mah, zic, stai flexat. Pe sofer nu-l intrebati? zic io, mirosind puternic a usturoi.

Nush cum, da’ nimeni nu gusta bancu’ asta.

– Meretz la celalalt sediu, sa va faca constatarea.

La celalalt sediu, iara: la declaratie, am lasat loc liber la sectiunea cu “autoturism implicat in accident”, si scriu: Bicicleta proprietate personala. Nu uit sa mentionez, la descrierea accientului, ca soferul masinii nu a patit nimic, e navatamat.

Asa.

La Politie te mai pune sa faci un desen in care sa desenezi harta accidentului. Am desenat o masina cu o biciclă mai mare ca masina infipta in ea, sh de pe bicicleta zambea, mare, insusi Groparu. M-am gandit daca sa imi fac si barba si palarie de tigan, da’ m-am oprit la timp.
Soferu – un morosan super de treaba – ii zice la politziot ca n-are rost sa imi dea amenda, ca fac puncte aiurea, si raman si fara permis de conducere de bicicleta. Asa ca scap fara amenda. Mersi, mah!

Plecam la Service autorizat sa isi refaca omu’ masina.

De aici, postarea asta incepe sa isi piarda hazu’. Reparatia costa 13 milioane. Si dureaza o saptamana. Plus ca numa peste 2 saptamani au loc la servis sa ii iese la nenea masina. Plus ca daca ii tine masina in servis o saptamana intreaga, as face bine sa ii si inkiriez o masina de la un rent-a-car. Si costa atata finca trebe scos porbagaju’, bara de protectie, futute de-amiaza, lingusite, masate, reconditionate, revopsite, dracu-lacu.

Cercetarile continua.

Podcastul, transmis laiv pe Radio Transilvania, este acilea. Icnorati balbaielile mele.

PS: Asta e nume pentru mine si Doamne-Doamne, deci nu cititi: Draga Doamne-Doamne, ieri m-o sunat mama sa imi zica ca le trebe alea 4000 lei pe care mi i-o imprumutat in primavara, ca isi izoleaza blocu’; am un card de credit de 6000 lei gol-golutz; am si vreo 40.000 euroi datorii la banci, cu rate mai mari ca un salariu mediu pe economie, in care intra si creditu’ loat ca sa-mi iau masina, masina pe care nu am loat-o finca nu am carnet inca, carnet pe care nu l-am loat inca finca nu am inceput scoala de soferi, scoala de soferi pe care nu am cum s-o fac, finca inca nu am buletin! plus ca am amu pe cap si cheltuielile legate de accidentu’ asta. Asa ca Doamne, daca vroiai sa faci pe cineva castigator la Loterie, fa-ma pe mine, acum! Da’ sa nu trebuiasca sa imi cumpar bilet, ca io nu cred in chestii din estea. Si Doamne multzam pentru soferu’ masinii, ca daca eram in locu lui l-as fi omorat pe Groparu de cat de bou poate sa fie. Oare am intrat in anu mortii lui Iorgovan?

39 lovituri, dă-i și tu!