Oameni care voteaza si ei

Fecioara Maria – partea a doua

Peste tot, în patria mea, de Rusalii, românii pleacă de acasă. În scopuri de prevenție, străzile patriei mele sunt pline de polițiști. Eu, care mă feresc cât pot de mult de încălcarea legilor, transpiram abundent și mă pregăteam de amendă pentru transport de copii făr scaun special. Plus că nici nu știu să negociez cu poliția și mai și recunosc din prima când sunt prins cu mâța-n sac, fără să mă trag pe posterior. Dar no, n-o puteai lăsa pe Fecioara Maria pe drumuri!

– Și tatăl copilului? nu mă pot răbda să o-ntreb.
– Api, nu recunoaște băiețelul.
– Da’ cum așa?
– Uite-așa!
– Și nu-l dai în judecată? Pentru pensie alimentară?
– Nu! zice ea. (more…)

12 lovituri, dă-i și tu!

Fecioara Maria

Vineri, înainte de Occidentalii (mă iertați, dar mie nu-mi place să le zic Rus-alii)…

TVDeCe
Firește, pentru unii, Rusaliile reprezintă o sărbătoare sacră; asta ca să vă dați și voi seama cât de țăcăniți sunt TVDeCe-ii, țucă-i tata

…am fost la Târgu Mureș, la o conferință organizată de Atelierul de Traduceri (pe care-i pup) și Tekom (cel puțin idem), unde am exasperat audiența cu o prelegere despre Technical Writing și Social Media. Nici măcar nu este nevoie să mai scriu ceva la postarea asta, pentru că sunt sigur că toți cititorii au fugit deja către 9gag. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Cum era să mă bat în Mănăștur pentru un loc de parcare

Aflat cu ceva treabă în Mănăștur – zona aia bună, de pe Plopilor, nu partea cu jungla africană – îmi parchez mașina preț de o oră după ce în prealabil am investigat cu foarte mare atenție terenul: știam că băștinașii de aici nu sunt dintre cei mai primitori dintre români. Aleg o alee perfect liniștită și parchez mașinuca pe trotuar, în loc nemarcat, lângă alta deja parcată acolo: era relativ OK, trecea câte o mașină pe oră, orice mămică cu cărucior avea perfectă vizibilitate să ocolească mașina în siguranță (le cer, totuși, scuze în gând dacă le-am inoportunat), mai degrabă aș fi luat amendă pentru parcare ilegală decât aș fi supărat vreun indigen, toate bune! Mănășturul dormea, era ora prânzului, oamenii plecați la serviciu.

Revin după o oră: o mașină de pițipoancă condusă de un adolescent slab ca iarba se chinuia să parcheze la milimetru de mașina mea, ca să-mi blocheze accesul pe partea șoferului. Ștergătorul atârna, inert și desprins, pesemne cineva făcuse exces de zel în a-l ridica ca să mă-nvețe pe mine minte!

Îmi ridic mâinile a exasperare: ficiorașul imediat dă în față și așteaptă să plec, dar cuminte, fără să iasă din mașină. Stau să văd dacă iese la făcut scandal, dar pesemne făcuse un pic de căcuță pe el de emoție.

Repar ștergătorul – eram prea zen ca să mă apuc de scandaluri – și planific să las geamul jos și să-l întreb ce mai face când trec pe lângă el.

Și se dezlănțujie jihadul.

Tati de ficioraș vine spre mine, amenințător, și începe să mă certe că de ce am parcat pe locul lui. Direct, fără introducere, fără bună ziua. Chestie pe care eu, dacă aș avea 55 de ani, aș face-o cu un ton mai împăciuitor, pentru că 1. oameni suntem; 2. diferența de 20 de ani dintre noi doi era cam în avantajul meu; 3. era, totuși, doar un loc de parcare nemarcat, pe un trotuar, nu pe locul cuiva.

Și mă ia la per tu, și îi atrag atenția că eu îi iau cu dumneavoastră; ”și ce-i, sunt mai bătrân ca tine!” Reușesc, totuși, să nu-l scot din dvs. până la final.

Îi cer să-mi arate unde scrie că e locul lui de parcare. Ia foc și îi crește tensiunea de zici că-i pușcă ochii cu sânge! Doară toată lumea știe că e locul lui de parcare! Și dacă mai parchez acolo, o să mă blocheze de nu o să mai plec de acolo veci! Și îi spun că dacă face asta, voi chema Poliția să-l amendeze.

Că s-o chem! Că toată lumea știe că el are patru (!) mașini, și că una o parchează în garaj, dar nu poate de a mea, și pe cealaltă o parchează fix pe locul ocupat de a mea! Și că el acuma nu-și poate parca mașina în garaj! Păi hai că vi-o parchez eu, dacă nu sunteți în stare.

Că eu unde locuiesc? (mai urma să mă-ntrebe ce meserie are tata) Că să parchez acolo unde stau eu cum vreau!

Și îi spun că bine, am înțeles, nu vreau să deranjez pe nimeni, nu voi mai parca acolo; dar eu, când cineva parchează pe locul meu, îl rog frumos și civilizat să nu o mai facă, într-o primă etapă, și oamenii înțeleg românește. Dar îmi dau seama, pe măsură ce discuția degenerează și omul vorbește la 20 de cm de mine de parcă ar vrea să mă pupe pe gură, că de fapt se urmărește nu convingerea mea, ci câștigarea disputei cu orice preț. Cu surle. Golănește. În văzul vecinilor. Alungarea mea cu coada între picioare. De asta aproape că mă atingea, agresiv, cu degetul arătător. De asta se apropia amenințător de mine în mod repetat. De asta arunca persiflări din bardă: cine sunt eu, un Neica Nimeni, să-i iau eu lui, clujean veritabil, locul de parcare? Și aud și cuvântul ”vinitură”, și alte grozăvii fără nici o legătură cu faptul că-mi desprinseseră ștergătorul pentru că parcasem pe locul nimănui. În mare, strategia aia nașpa folosită de oricine care știe că, de fapt, nu are dreptate, dar încearcă să te copleșească cu debitul verbal și de asta scuipă 1000 de idei pe secundă pentru ca tu să nu mai ai ocazia să îi demontezi unul câte unul argumentele trase de păr, cum ar fi faptul că el, clujean, are drepturi câștigate de pe vremea daco-geților. Practic, întreaga dezbatere devine o răgeală de măgar care poate zbiera cu mulți decibeli, oricât de calm mă încăpățânez eu să rămân.

Și toate bune și frumoase până când aud cuvântul pulă. Dublat cu momentul în care domnișoara de fiu-su, căruia-i puteam fi tătic fără probleme, mă somează ”du-te, , acasă!” Bă? Păi atunci mă hotărăsc să pun punct scandalului cât pot eu de abrupt: intru în mașină, scot telefonul și încep să-i filmez.

Ar fi trebuit să fac asta mai devreme, ar fi ieșit un filmuleț delicios. Urmăriți, vă rog, fâstâceala personajelor, care devin, dintr-o dată, brusc interesate de contul lor de Facebook.

Pentru că – nu? – așa rezolvă bărbații adevărați conflictele în ziua de azi.

22 lovituri, dă-i și tu!

Cipuri, cipuri de la extraterestri pentru toata lumea

Ați citit postarea de alaltăieri, aia cu extratereștrii printre noi? Da? Dacă nu, mai citiți-o o dată.

Discutam cu un coleg mai străinez, adică destul de american, despre nenea cu cipurile de la extratereștri înfipte adânc în creierul de sus al bărbatului. Și râdeam despre cum cele mai complicate probleme își găsesc cele mai simple soluții, gen cum s[ scapi de un nebun printr-un telefon!

Apoi, dintr-o dată, prietenul meu american devine serios, aproape transfigurat:
– Acuma, dacă e să fim serioși… la noi în California este un medic specializat care scoate cipurile din oameni.

Luat prin surprindere, fac o pauză de meditație profundă înainte de a-mi lua cordul în dinți și a-l întreba:
– Poftim?
– Da! Am văzut la televizor și pe YouTube.
– …
– O fost invitat într-o emisiune și o arătat acolo, avea un sac întreg de cipuri extrase din oameni!
– …
– Da, că în mod normal corpul respinge orice organism străin – cu excepția metalelor scumpe (aur, argint) sau aliajelor șmechere. Că de aia corpul, dacă descoperă un element străin în el, ori îl dă afară, ori îl calficifiază.
– Așa-i.
– Și cipurile astea erau învelite într-un bio-nano-material sintetic, de corpul, prostovanu’, nu știa ce să facă cu cipul! Și îl tolera. Și cipurile transmiteau date despre corp cine știe cui, poate extratereștrilor sau guvernului.
– Aha.
– Pe bune!
– Mno!


Io o aștept încă pe tanti asta (sursă).

9 lovituri, dă-i și tu!

Persoane de Rang Înalt din Europa se distrează vânând şi omorând copii dezbrăcaţi!!!

Un.Fuckin.Believable! Coaliţia Secretă Pentru Anihilarea Planetei Şi Predarea Forţelor Galaxiei Către Cel De Al Nouălea Cerc Satanic Nu Doarme!!!!!

Feriţi-vă Copiii! Vin Vremuri Tulburi!!!! Stiam eu ca papa ăla e Lord Sith şi că Star Wars a fost făcut numai ca să ne prevină!!!!!

https://vremuritulburi.wordpress.com/2014/06/19/persoane-de-rang-inalt-din-europa-se-distreaza-vanand-si-omorand-copii-dezbracati/

PS: când vă mai simţiţi în siguranţă în România, gândiţi-vă la cei 4000 de oameni cu acces la Internet care au dat Like acestui articol.

10 lovituri, dă-i și tu!

Banda transportoare 2, muncitorii 0

Se întâmplă un accident groaznic în intreprindere: un muncitor uşor abţiguit reuşeşte să-şi prindă mâna în cea mai turbată bandă transportoare din judeţ – cea de la fabrica de cărămidă.
tuica de pruna
Dacă băuse sau nu ţuică de la Casa Ţuţuianu nu vom şti, probabil, niciodată

La fabrica de cărămidă am lucrat şi eu după ce am picat la facultate, dar la secţia de teracotă, unde operam pe verişoara celei mai turbate benzi transportoare din judeţ: aia care aducea cârnatul ăla imens de argilă amestecată cu nisip şi apă, de se tăia ca un salam de biscuiţi în calupuri care urmau să ajungă teracoturi. (more…)

4 lovituri, dă-i și tu!

Vrei mai mulţi bani? Simplu, fă-te director de multinaţională!

Un tovarăş munceşte ca recrutător în Bucureşti. Toată ziua trage: studiază CV-uri, dă telefoane, stă prin interviuri şi apoi e ocupat să nu-i sune pe candidaţii care nu reuşesc să se califice. Muncă grea!

La un moment dat, aveau client o multinaţională care dorea să cucerească lumea şi căuta în acest scop un CEO pentru piaţa din România.

New job meme (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Cine votează în România

Îl mai țineți minte pe studentul care lucra pentru o firmă de sondare a opiniei publice? Da? Și io!

Deci într-una din peregrinările sale, ajunge într-un sat din ăla de prin Bărăgan… deci… mno: case de chirpici de la primar până la la clădirea școlii, garduri de uluci sparte până la genunchi, oameni îmbrăcați în trențe, un singur TV în toată localitatea… (more…)

14 lovituri, dă-i și tu!