Când am revenit din Spania,

s-au întâmplat foarte multe chestii, ca într-un concediu gropăresc normal.

Io – p-acolo – am stat printre căpşunari, deci papa şi cazare moca, şi ne-am distrat de minune în sensul că o săptămână întreagă am stat în apartament şi ne-am jucat Fifa la Wii din ăla si am beut bere, şi nu am ieşit decât două după-mese în oraş, prima dată ca să vedem taurii, că le dăduseră drumu pe străzi şi io am fugit ca să-i inervez, şi a doua oară când ni s-o bulit maşina şi am plecat în Castellon să îmi sun şefii că întârzii la muncă vreo săptămână, şi să mă las înjurat de ei, la telefon, pe banii mei. A, si a treia oara, cand am mers la pescuit, şi nu am prins nimic, of cors.

Şi printre căpşunari, eu am deprins nişte cuvinte deloc academice în spaniolă, unele dintre ele pe care le-am văzut pe tricourile alea pe care scrie “de puta madre traficante”, sau ceva de genu’. Şi mândru nevoie mare de abilităţile mele lingvistice de excepţie, imediat ce am ajuns acasa, mi-am luat telefonul (pe vremea aia, ca si acum, nu aveam bani de roaming) si am re-setat mesajele de intâmpinare pentru atunci când deschizi telefonul.

Anii trec, si viata merge iar. Intre timp fac rost de bani de telefon nou, şi telefonul vechi îl las – of cors – la părinţi.

Şi într-o zi mă sună Gropăroiu – tata, de! – şi-mi zice:

– Bă, fiule, zice, uite, am uitat să reîncarc telefonul ăla de ni l-ai dat tu nouă, şi amu o murit de tot. L-am pus la încărcat, şi nu ştiu cum să-l pornesc!
– A, zic, simplu. Vezi butonul ăla roşu?
– Da, zice Gropăroiu.
– Mnoa, zic. Ţine-l apăsat.
– Bun, zice, il ţin.
– Mnoa, zic, ce îţi apare?
– Păi, zice, nu îmi apare nimic! Îmi scrie “Hola, cabron de mierda!”. E bine? Am greşit cu ceva? Că io nu ştiu deloc spaniolă, da’ cabron şi mierda ăstea nu-mi place deloc cum sună…

12 lovituri, dă-i și tu!