A venit Moşul şi-n Floreşti

Deci postarea asta am vrut să v-o scriu ieri, dar Gropărelul mi-a ascuns mouse-ul meu (wireless, primit de la colegi de ziua mea) într-una din cele trei cutii de jucării ale sale, şi nu m-am putut apuca să răscolesc pe acolo pentru că îl trezeam şi apoi făcea numa’ “UAAAAAAA, UAAAAAAAA, UAAAAA” până la 3 dimineaţa, şi eu apoi iar eram zombie şi cu ochii înfundaţi a doua zi.

Aşadar: ajung obosit acasă, ca după un an întreg de muncit la trust. Nu mai visam decât o baie fierbinte asezonată cu o bere rece, o cină cu slană şi cârnaţ şi ceapă urmată de o partidă de simulator de zbor până adânc în noapte. Daaaaaar:

– Gropare, ai venit? Hai că mergem la inaugurare!
– Ce inaugurare, tu nievastă?
– Cum ce inaugurare! S-o făcut mare parc de Crăciun în Floreşti! Şi e cu luminiţe şi colinzi şi vin fiert şi turtă dulce!
– Dar… baia mea… cu simulatorul…
– Nimic! Nu vreau s-aud nimic!

Şi nimic n-a mai auzit: ne-am împachetat şi hai la inaugurare.

La inaugurare, purcoi de lume de zici că era eveniment cu bloggeri: se dădeau luminiţe şi colinzi şi vin fiert şi turtă dulce. Aşa că facem noi nişte poze, halim o turtă, ne uităm la formaţia corală care suna din clopoţei pe scenă.

– Rămâneţi la Moşul? ne întreabă o vecină floreşteancă.
– Ce Moş?
– Păi vine Moş Crăciun! Să aducă cadouri de la primăria din Floreşti, condusă de cel mai incoruptibil primar!

Io am râs amar când am auzit ultimul adjectiv; pentru că aşa s-a construit în Floreşti, de nici loc să parchezi o motoretă nu ai între blocuri! Dar fincă nievasta vroia musai să-l vadă pe Gropărelu’ cum plânge în braţele lui Moş Crăciun, am mai rămas.

Şi termină colindătorii; şi crainicul ia microfonul şi începe:

– Imediat vine Moş Crăciun, dragi copii! Nu plecaţi! Vă aduce cadouri de la primăria din Floreşti, condusă de cel mai incoruptibil primar!

Copiii şi pruncii încep să freamăte ca o holdă de spice în adierea râului Jiu; şi câţiva încep să se uite iscoditor în jur.

– Uite-l că vine! Vine Moşu! zice crainicul.

Copiii deja încep să scâncească şi să se agite ca o reacţie chimică cu triferment.

– Uite-! Uite-l! pică crainicul în isterie. Uite-l pe Moşu, ce bătrân e el! Uite-l ce cearcăne are! Uite-l ce cocoşat umblă el, obosit de la atâta muncă! Şi ce gârbovit se ţine! Şi ce obosit se ţine el, aşa încovoiat!

În momentul acela, pentru că nu se vedea nici un alt Moş în perimetru, toţi copiii din zonă s-au grupat, ca la un semnal, în jurul meu!

De ciudă, în seara aia i-am mâncat toate napolitanele din punga Gropărelului, punga primită de la adevăratul Moş .

27 lovituri, dă-i și tu!