- Alo, mama?
- Alo…
- Mamă, iar nu mă auzi?
- Servus, Gropare…
- Ce faci, tu mamă, ce faceţi.
Io, când vorbesc cu mama, încerc să-mi disimulez întrebările, să le camuflez între propoziţii, să nu se vadă semnul întrebării. Aşa suntem noi, ăştia, Gropărienii, nu prea ne plac interogatoriile.
- Apăi…uite,…
- Ce nu-i bine iară, mamă, zic.
Că io-mi dau seama imediat când ceva nu e-n regulă.
- Iară nu vă ajung banii, întreb eu.
Ai mei se tot plâng că nu le ajunge pensioara; şi când te aştepţi mai puţin, pac! Îşi iau câte un Opel Corsa sau o cabină de duş de la Baumax, şi apăi se plâng şi mai abitir că ei îs pensionari.
- Nu, nu de bani e vorba…
- Sănătatea? Iar vă supără fierea?
- Nu, Doamne feri, fierea? De la ce să ne supere, Doamne iartă-mă, de la salată cu lobodă, brânză de vaci şi peşte?
Ai mei mănâncă foarte sănătos vara. Numai aşa reuşesc să îşi mai cumpere câte un Opel Corsa sau câte o cabină de duş. Păi dacă numai aşa se pot plânge…!
- Vrun vecin, ceva… dau eu cu presupusul.
- Ntz…
- Băsescu? Iar v-aţi uitat pe Realitatea?
- Cine-i Băsescu, glumeşte mamaşa, da’ aşa de amar de parcă mi-o răsucit sfârcurile mele cu un fier înroşit în vopsea.
- Tata e OK? Iar îi bolnav? încep să mă îngrijorez.
- E! Gropăroiu n-are apsolut nimic.
- Aha, înseamnă că oi fi făcut io iară ceva, cu voie sau fără voie, aşa cum fac eu de regulă, că sunt omul care vă supără cel mai des, că io-s singurul copil nereuşit al vostru, aşa cum îmi spuneaţi când mă băteaţi cu lingura de lemn când eram mic şi luam 4 la matematică, când voi greşit credeaţi că matematica e de viitor, nu blogurile?
- Nu, mă fiule, nu are nimic de-a face cu tine.
- Atunci cu ce are, ce aveţi? Ce-aţi păţit? Că, uite, Boc nu vă mai taie pensiile, Opelul vă merge, sănătoşi sunteţi şi suntem… ce s-o-ntâmplat?
- Apăi, mă Gropare,… tu n-ai auzit de Mădălina Manole,…
- ???
- Săraca, aşa tânără… şi să moară…