A doua jumătate a lui noiembrie este Black Shopping Days la VIVO! Shopping

17.11.2017, ora 10:50 | Categoria : (P)
Taguri: , ,

Și dacă v-ați săturat, și dacă nu v-ați săturat de golit emagurile, flanco-urile și altexurile de produse de care – posibil – să nu aveți neapărată nevoie, apăi aflați că și VIVO! Shopping se lansează în tradiționala spirală a reducerilor de dinainte de sărbători.

Care durează până week-end-ul următor.

Da, știu că ai de toate (haine, electronice, jucării, cosmetice), dar ce cadou îi faci de Crăciun lu’ soacră-ta? Ha? La asta nu te-ai gândit, man.

Lista întreagă de reduceri se poate consulta aici. ȘpiLcuim:
– epilare definitivă 1 + 1 gratis (nu pentru hipsteri și femeile cu barbă angajate la circ)
– 50% reducere la Yves Rocher la 2 produse cumpărate
–  35% reducere la Swarovski și bijuterii placate cu aur, de la Chic Bijoux

sapă mai departe…

Loveste-mă!        

Postare pentru clujeni: ce proiecte votați la bugetare participativă anul ăsta?

16.11.2017, ora 23:44 | Categoria : à la Cluj
Taguri: , ,

Dacă nu sunteți din Cluj, postarea asta nu vi se adresează; și, ca s-o zicem extremist și fundamentalist de clujenește, postarea asta nu vi se adresează mai ales dacă sunteți din București, haha, ce tari suntem noi cu Boc și ce ați mușcat-o voi cu Firea, în curând o să vă depășim și o să mai și <insert glumă provincială nașpa aici>. Și ne facem și metrou – nu neapărat că ne tre’, ci ca să vă dăm peste botic, că altă treabă mai bună n-avem.


Plus că nu aveți nici maghiari enervați că în jurul statuii lui Avrămuț se face talcioc

Acuma, revenind cu picioarele pe pământul lui Avram Iancu, dacă sunteți din Cluj: ați votat la bugetare participativă proiectele pe care pe care să cheltuiască Primăria bani cu prioritate?

sapă mai departe…

5 lovituri        

Războaiele din trafic. Bucureștenizarea Clujului

15.11.2017, ora 22:39 | Categoria : à la Cluj
Taguri: ,

Vorbeam cu un prieten din Sibiu la telefon și am ajuns să ne lăudăm, fiecare, cu timpii din trafic.
– Ieri am făcut 5 km în 40 de minute, zice el. Oraș cu centură autostradă! Inadmisibil.
– Să vezi la mine! Azi am făcut 800 de metri în 20 de minute, zic eu.


Mi-aș lua și eu așa ceva, dar pentru ce, ca să stau blocat în trafic cu ea?

sapă mai departe…

6 lovituri        

Fază funny la biroul de schimbat acte din Cluj

14.11.2017, ora 22:00 | Categoria : a-berea-tiuni
Taguri: , ,

Știți faza aia cu ”dacă-ți place așa de mult de basarabeni, ia-ți-i la tine acasă!”? Da? O știți?

Am o coleguță din Basarabia, din Riepublicuțî. Mică și șic și foxy și se-mbracă mereu ca să facă un fashion statement și mereu zici că e gătită de bal de ofițeri, nu există venit la serviciu în adidași și hanorac. Nu există, și pace!

Și i-o expirat buletinul de România și dorea să-și facă mutație pe Cluj.
– Gropare, mă iei la tine-n spațiu?
– Te iau, dară! Cum să nu te iau.


Buletinul meu, de cetățean model și votant

Și iată-ne, într-o pauză de masă, amândoi la Evidența Populației. Eu cu actul de spațiu și buletinul și o arie fluierată pe buze; ea cu vagonul de acte necesare pentru schimbarea buletinului.

sapă mai departe…

19 lovituri        

Liviu Dracnea face minuni

14.11.2017, ora 8:58 | Categoria : a-berea-tiuni
Taguri: , ,

Am simțit cum mă ia, așa, o durere de spate transmisă-n picior. Ațipisem sâmbătă pe canapea, ca un soț cumsecade, și m-am trezit contorsionat ca o acrobată de la circul din Beijing, dar și cu niște ace invizibile înfipte fix deasupra cozii.

Nu m-am lăsat, și duminică am făcut o mică excursie prin pădure – altfel îmi sărea Gropărelu’ la beregată, mini-Zombie ce devine el dacă nu-l duc la aer.

Așa că luni dimineața m-am trezit cu bucuță extrem de înțepenită, în stilul caracteristic, pentru că nu pot căpăta și eu o boală onorabilă și bărbătească, trebuie musai să mă doară bucuța fundicului; și mi-am tras un concediu medical și toată ziua am stat întins în pat, gemând; și m-am deplasat numai până la baie, șchiop și cu o alură de homosexual abuzat după prima lui întâlnire romantică.

Apoi… a venit peste tot pe Interneți și televiziuni vestea că pe Liviuț l-au mai încălțat cu un dosar, tura asta venit de la băieții de sus, de la UE și OLAF; și m-am bucurat ca un copil de răul altuia, căci sunt român până la capăt.

Și astăzi, iată, sunt mult mai agil, pot umbla aproape normal.

Cred că dacă se face dreptate și-i bagă și pe Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu și Tăriceanu la țu haus, o să fiu iarăși exact ca la 20 de ani! Hai, La Mulți Ani!

8 lovituri        

Salut! Sunt Groparu și te rog să-mi dai 2 EUR

13.11.2017, ora 0:42 | Categoria : Semi-intelectual angajat
Taguri: , ,

Nu mie, mă, nu mie! Nu-mi trabă 2 EUR, pe bune.

Altora, în schimb, le trabă.

Dragi părinți, probabil că ați trăit mulți dintre voi fiorii nopților petrecute la căpătâiul copiilor voștri internați într-un spital care colcăia de microbi #hexipharma. Veșnica incertitudine legată de statutul vostru acolo, oamenii din sistem saftiriți de totul și paturile de spital din filmele cu Ecaterina Teodoroiu – le-ați trăit voi, le-am trăit și noi.

Dacă nu, nu vă doresc. Dar trebuie să știți  următoarele: dacă te internezi cu pruncul tău la cea mai urâtă secție din România – Pediatrie Oncologică -, șansele să dormi alături de copil/ă după ședințele alea nasoale de citostatice sunt aproape de zero. Eventual, dacă sistemul este suficient de permisiv cu voi, atunci primiți un scaun la căpătâiul copilului.

Ați dormit vreodată pe un scaun? Eu dorm oriunde, dar după câteva zile o iau nițel razna.

Câteva săptămâni de dormit pe scaun te pot transforma într-un Nemort-Undead. Cea mai eficientă metodă de tortură folosită de sovietici era deprivarea de somn: în maxim 15 zile, psihicul uman o lua atâta de razna, că recunoșteai și faptul că i-ai bătut tu însuți (însăți) piroane în mâinile Mântuitorului.

Apropos de Mântuitor… când Îl voi vedea, asta va fi prima mea întrebare: Bos, ce ai avut cu copiii cu cancer? Di ce?

Până atunci, ca să nu-i supunem pe părinți unei torturi sovietice, o asociație (da, tehnocrați de-ai voștri, din ăia pe care dă vina PSD-ul) a pornit o campanie de donații pentru amenajarea unor condiții umane pentru părinții îngerașilor internați la Oncologie Pediatrică.

Acolo unde este cel mai hardcore.

Am fost acolo, am văzut, am scris. Pe la-nceputurile blogului, cu pasiune.

Îmi doresc să ajung acolo din nou, dar vă rog să mă credeți că încă-mi adun energiile. Sper să reușesc anul ăsta, cu niște donații de bani și DVD-uri cu filmul Usturoi. Poate-i mai înveselește, dragii de ei.

Vouă, însă, vă doresc din toți rărunchii să nu ajungeți acolo nicicum, ba chiar vă doresc ca nici măcar să nu aflați că există așa ceva: vă va ucide încet.

Dar vă mai doresc să vă permiteți să oferiți 2 EUR, printr-un SMS la MagiCamp, la numărul 8844, cu textul MAGIC. Atât.

Mno… facem o treabă frumoasă pentru îngerași? Da? Să stea alături de mămicile și tăticii lor când chimioterapia aia îi înnebunește? Păi, trimiteți un SMS la numărul 8844, cu textul MAGIC.

Atât.

12 lovituri        

Birocrația românească, momentul de dat ochii pe spate

Luni îmi expiră buletinul și trebuie schimbat, pentru că poza nu mai seamănă cu mine. Asta e, s-o mai buhăit și-o mai chelit fața Groparului și nu mai are prea multe-n comun cu ficiorul crocant care era el amu 10 ani.

Până luni, buletinul certifică o anume stare de fapt:
– adresa
– starea civilă (deși nu este trecută în docoment)
– faptul că sunt tatăl ficiorului meu Gropărel (deși nici asta nu este trecută în docoment)
– faptul că sunt născut și crescut așa cum sunt, conform certificatului de naștere
– și altele.

Înainte ca buletinul să expire, eu trebuie să aduc acte pentru a face dovada exact acelorași lucruri actualmente certificate de buletin. Și anume:
– act de proprietate – copie și original
– certificat de căsătorie – copie și original
– certificat de naștere al copilului  – copie și original
– certificat de naștere al meu – copie și original.

TOATE datele astea sunt, așa cum am scris, adeverite de actuala stare de fapt.

În altă ordine de idei, biroul de eliberat buletine, instituție de stat, ARE (sau ar trebui să aibă) acces la datele mele personale. Pentru că eu:
– plătesc impozit pe proprietate la stat
– încasez alocația micuțului (și i-o și beau) de la stat
– figurez cu datele certifiatului meu de naștere pe undeva tot pe la stat, pe la ei prin arhive.

A, și mai trebuie să fac și o cerere (WTF!!!) să-mi schimbe buletinul. Cerere! Să fac o cerere, să o completez de mână și s-o înmânez la tanti-nenea de acolo. Taxa de 7 lei nici măcar nu mai contează.

Știți cum voi duce toate actele astea originale + copie la ei, nu?

Într-un dosar cu șină. Bat tot Clujul până găsesc unul și li-l duc, să fie mulțumiți.

Firește, poate le desenez și un penis mic pe undeva, pe-o copertă.

21 lovituri        

Știți voi cum e țara asta?

8.11.2017, ora 21:59 | Categoria : Ţara în care trăiţi
Taguri:

– Vă spun eu cum e țara asta, zise pescarul.

Tocmai ne reparase motorul bărcii (așa cum v-am scris în Delta de anul ăsta – partea 1, partea 2…)


Această Deltă

…și îl ademenisem pe mal să-și înmoaie buzele în niște vin de Apold. Podgoria de la Apoldu a fost luată de un privat (ceva prieten de-al sibienilor cu care nu prind pește în Deltă) după o pauză de 20 de ani (!) și vinul este excelent, natural, limpede, nu face acid la burtică a doua zi, merge șprițu’ ca epopeea lui Homer.

– Nu beau tărie, ne spusese mai devreme, după ce încercasem să-l ademenim cu beutură pentru bărbați – pălincă de Racșa, la recomandarea expresă a socrului gropăresc, Chief Tasting Officer pe zona de nord a României, când mergi pe mâna lui n-ai cum da greș, vă zic asta din experiență (hâc!).

Noi ciulim urechile, că tocmai se terminase lunga sa perorație despre viața în Deltă, despre braconieri și Poliția de Frontieră care patrulează, îi fură plasele și le vând apoi pe OLX, și procesele pe care le are cu aceștia; pentru că se-ntâmplă și asemenea blestemății prin locurile alea uitate de Poseidon.
– Deci cum e țara asta? întrebăm noi, băieți finuți de la oraș veniți cale de 600 de kilometri chitiți ca să nu prindem nici coadă de crap, în ciuda măiestriilor artei noastre.
– Păi să vă zic eu cum e țara asta. Țara asta e ca o familie din aia de alcoolici care trăiesc în cea mai neagră sărăcie: dar când au beutură, toate-s roz, toți se iubesc și se pupă și n-are nimeni treaba nimănui. Apoi, la un moment dat, rămân fără beutură; și atunci încep scandalurile, se ascut topoarele, își aduce fiecare aminte de ce a făcut celălalt, se iau la omor și se taie ca bezmeticii. Apoi, ca prin minune, le mai vine la mână câte-o sticlă de ceva, și apoi iară se-mpacă și se iubesc și se drăgălesc de zici că-s cei mai uniți și mai fericiți… până la următoarea dată când rămân fără șpiluc!

Dragii meu, vă provoc să găsiți vreo definiție mai definitorie pentru țara în care trăim, pentru că acest raționament îmi pare a fi im-pe-ca-bil.

5 lovituri        


Parteneri (da' nu de pat!)


Meta >>

Log in









Groparu vă sapă cu lopată WordPress şi o temă Groparească pictată de mishu.