Amintiri dureroase din mini-concediu

Eram în plin județul Sibiu, la Cârța, comuna care este atâta de frumoasă pe cât de deranjant este numele-i, pentru că trebuie să existe un echilibru în univers și-n viață (de exemplu, de-aia Antonio Banderas s-o îngrășat).

Vizitam biserica cisterciană din localitate (alta nu cred că mai găsiți pe planetă, că era prea greu de pronunțat numele și or renunțat oamenii la cultul ăsta) și ne tot minunam:

  • Cât or putut munci oamenii ăia din vechime să edifice asemenea edificiu?
  • Cât au fost ei în perioada medievală de meseriași încât să rămână pietrele în picioare chiar și după invazia tătară?

Și, mai ales,

  • Cum de au înmomântat ei, în secolul XII, soldați nemți morți în primul război mondial, și apoi au mai și plantat panseluțe peste morminte (preocupări firești, de gropar)?

Și voiam să vă arăt ceva: no, vedeți clopotul ăsta găinățat? Pe care ei l-au prevăzut, în sec. XII, cu sistem electric, apeși un buton și trag clopotele de cablu de oțel?

No; io nu l-am văzut.

Și am centrat una cu gânditorul ca-n finala campionatului mondial, când și-or dat croații autogol (lor înșiși, în propria lor poartă).

Și mi-a vibrat timpanul ca la basul și cu doba mare preț de o liturghie întreagă.

Și acum am un mamelon deasupra frunții pe care mi se odihnesc extrem de bine ochelarii de soare, atunci când nu-i port la ochi; și sper să nu-mi crească și un sfârc pe mamelon, că atunci ar fi chiar de-a dreptul ciudat prin mijloacele de transport în comun.

Și, bonus – cum știi că începe Electric Castle? Păi, iaca, drumul european Sebeș-Turda s-o inundat, iar despre deschiderea autostrăzii nici măcar nu poate fi vorba.

A se remarca nenea cu numerele de înmatriculare în mână de pe marginea drumului, bietul.

PS: Vă rog să remarcați gluma cu Electric Castle și ploaia – cel mai bun barometru despre cât sunt eu de original în prima zi de după concediu; acum, dar și-n restul timpului.

O lovitură, dă-i și tu!

De ce bărbații însurați stau prost cu banii

Tot din înțelepciunea cumnatului neamț. vă servesc amu o zicală scurtă cât un aforism pigmeu; și n-o mai analizăm, că mâine e ultima zi de mini-concediu, și-aș prefera să-mi termin berea liniștit, nu să stau pe net:

”Sunt însurat, de unde să am bani?”

Amar, amar și înțelepțește grăit-a.


Sursă: Cristian Dubovan, de pe Unsplash

2 lovituri, dă-i și tu!

Pe culmi nebănuite de nesimțire

– De un an de zile aștept clipa asta! îi zic cumnățelului meu, la ora 5 dimineața, în timp ce sorbeam cafeaua înainte să plec la pescuit.
– De un an?
– De un an. Lacul ăsta și Delta sunt locurile mele preferate de pescuit; și le vizitez adesea în mintea mea când am o ședință mai lungă, când sunt pe scaunul de dentist sau când mă ceartă nievasta; acolo e refugiul și sanctuarul meu și sunt fericit când evadez.
– Mno! zice cumnatul.
– Și, îți repet, de un an de-abia aștept să ajung aici. De un an. Nici măcar nu mai contează că nu prind nimic, așa cum mă lăudam ieri!


Biserică serioasă, caut prozeliți (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Premiul pentru cea mai inspirată replică de la Campionatul Mondial de Fotbal

Ne uitam în gașcă la Campionatul Mondial, și anume:
– Gropăroiul și Gropăroaia, părinții bloggerului vostru preferat, fani croația, că-s filo-ruși, #frățiaslavă;
– Una bucată soră gropărească cu doi nepoți și soț, toți nemțălăi din ăia, fani #oriceechipăcarenuefranța;
– Una bucată blogger #indecis, fără fiu-su, care era în plină grevă japoneză, că nu-l lăsasem la tabletă și a 9-a oră din ziua aia și mă pedepsea zgâindu-se la tavan și pufăind nemulțumit din când în când.

Și savuram o bere nemțească de contrabandă, #sărakilor, ca să ne bucurăm de victoria croaților francezi, că eu am ținut cu ambele echipe înainte să mă declar #fanFranțademic.

Și se termină prima tură de bere; și fac pe generosul și-l întreb pe tata:
– Băi tată, mai ai bere? Îți mai aduc?

Și ce-mi răspunde Gropăroiu? Păi, se uită la sticla de bere din mână, cu o privire surprinsă, și-mi zice:
– CINE O PUS STICLA ASTA GOALĂ DE BERE ÎN MÂNA MEA???

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Prejudecata întunecă judecata

Tocmai băgasem o pizza în metafizic și ne îndreptam spre mașină, prin Sibiul la ceas de seară. Eram doar eu cu nepoții și cu fiu-meu, cu restul de pizza sub braț și fruntea descrețită; că eram atâta de Zen, că i se umflase o venă la tâmpla lui Dalai Lama de ciudă și invidie și oftică (așa face Dalai ăsta uneori, se comportă ca o lamă).


I se citește gelozia-n ochi (sursă foto)

Și… pe lângă liceul Gheorghe Lazăr, numa’ ce aud:
– Domnu’, nu vă supărați…

Mă întorc – o pirandă cu fustele înfoiate ca la curcan! (more…)

11 lovituri, dă-i și tu!

A ce miroase țara mea

După cum nu am apucat să vă spun, zilele astea sunt hăpt în județul Sibiu, unde jumătate din vreme lucrez de la distanță pentru firma corporatistă sorosista; și în rest fac tâmpenii cu nepoțeii mei nemțălăi și cu fiu-meu, ca un băiat bătrân ce sunt, că bărbații și așa nu se maturizează niciodată.

Și ieri seară merem la munte, pe dealuri.

Și ne oprim taman lângă un camion care trecea pe lângă noi! Și îi întreb direct, fără menajamente:
– Băi copii, a ce miroase țara noastră?

Trag copiii aer în piept:
– A cimbrișor întârziat! zice unul, semn că nu degeaba i-am învățat să distingă buruienile patriei.
– A pădure după ploaie! zice celălalt.
– A rășină! zice al treilea.

Mă uit la ei:
– Habar n-aveți de nimic! Miroase a viitoare inundații.

9 lovituri, dă-i și tu!

Urmările valului de imigranți în Germania: bancuri mai bune

Știți de ce a plecat Germania așa de repede din Campionatului Mondial de Fotbal? Păi, era ultima săptămână din Ramadan și jucătorii erau slăbiți.


Pa, tschüss, următorii 4 ani facem numai mașini (Foto de Tom Grimbert, Unsplash)

PS: Banc spus de cumnatul meu neamț – asta așa, ca să nu dau o buzdugană.

6 lovituri, dă-i și tu!

Este imposibil să vindeci țara dacă nu vindeci poporul

Jur că nu încerc să-mi dau fumuri de intelectual bășit căruia-i pute țara asta, dar ocazional mi se rupe și mie inima, no, când văd din astea.

Da, e OK să plângeți. Și partea nasoală este că așa este peste tot.

A, parcă nu peste tot, parcă satele ungurești sunt mai curățele, cu mai puține plastice aruncate-n râuri și pungi sfâșiate prin copaci.


Wishful thinking: România, sat unguresc.

23 lovituri, dă-i și tu!