Azi e ziua Tyei

La Multi Ani, tu Tye mică,
Să papi gulaş cu păprică,
Şi mâncăruri bune-bune
Duşmanii să facă spume!
Să îţi meargă bine blogu’,
Să te iubească omu’ ca nărodu’,
Să îţi crească Miţubişu,
S-ai hârtie când faci pişu,
S-ai gel scump când intri-n duş
În sutiene niciodată rumeguş,
Să te lase-n pace-n trafic
Toţi şoferii de pe drum,
Să-ţi păstrezi aerul primăvăratic
Relele s-ajungă scrum (scum de ţigară),
Să faci poze faine-faine
Să porţi cele mai faine haine
Fericirea să te ţie,
Bani să ai câte-un miliard de ori o mie,
Sănătate de fier tare
Loc la firmă în parcare,
Să trăieşti ani lungi, ferici
S-ai mascul tare-n carici!

Te pup(ăm), tu – etc!

13 lovituri, dă-i și tu!

Mama şi Internetul, sor-mea şi avioanele

– Alo!
– Servus, zice mama, de gheaţă.
– Ce faceţi?
– Mă Gropare! zice mama, cu vocea pe care o avea când mă chema să dau socoteală fincă stropisem fetele cu apă şi îi mâncasem senvişul colegei mele Babeş Mihaela.

Io îs băietul mamei, că n-am avut de ales, că nu m-o întrebat nimeni la naştere, de fapt, ce-mi doresc eu.

– Mă, Gropare, care-i faza cu internetul ăsta?
– Păi… îi o reţea uriaşă, cu multiplexoare şi servere şi http-uri şi www-uri, porturi, modemuri, protocoale, IP-uri. Ştii? Da’ de ce mă întrebi, mamă?
– Păi ştii că soru-ta vrea să vie în ţară.
– Da, ştiu, că mi-o zis.
– No… păi te-o rugat să-i cauţi bilete de avion din Germania în România!!! Şi tu? Ce ai făcut? Că nu i-ai căutat! Ce mai stai? Ajut-o, că ea nu se ştie, şi ţi-o zis s-o ajuţi!

Sor-mea vrea tot timpul să vie în ţară.

– Păi, tu mamă! Io-i caut… da’ sorella nu ştie încă cum vrea să vină, din ce oraş, în ce perioadă, cu ce bagaje, cu cine – vine cu cumnatu-meu? cu amândoi pruncii? vine fără nimeni?, nu ştie cât stă…
– Nu contează astea! Astea îs detalii. Tu fă bine şi caută-i bilete de avion ieftine, că pe Internet se găsesc! Şi nu-mi zi mie că nu se găsesc, că io ştiu că se găsesc. Că te rog eu, şi te-o rugat şi ea, dar se pare că nu-ţi pasă de nimeni, că aşa eşti tu, că niciodată nu ţi-o păsat de nimeni decât de tine, că mă şi întreb cu cine sameni, că numai tată-tău mai e aşa; şi parcă numai năravurile lui le-ai luat, că nimic din ce e bine din mine nu ai luat! Când te-nsori? Când îţi găseşti şi tu o fată cumsecade? Ţi-ai plătit ratele luna asta? Ai pus ceva bani deoparte la CEC? Ai mers cu Dacia la service? Mănânci bine? Mai pierzi nopţile?

Stă un pic, că toate astea mi le-o zis într-un singur suflu; trage aer, şi marchează:

– Nimic nu faci bine!!!

43 lovituri, dă-i și tu!

Primul efect al postului – l-am visat pe Becali

Da, ieri am început postul Paştelui, să ne dea Dumnezău putere să-l ducem până la capăt, ca de obicei, fără prea multe păcate – că oricum alea de precurvie mentală (bă, ce-aş fuki-o pe asta!) şi înjurăturile din trafic nu se pun, aşa mi-o zis mie îngerul păzitor (adică vocea pe care-o aud io non-stop inside my chelie).

Deci primul efect al postului: l-am visat pe Becali. Da, ştiu, şi mie-mi pare rău. Dar un element de culoare mi-a mai dat totuşi puţină speranţă pentru poporul meu prigonit: Becali era taximetrist. Ca şi mine.

Stăteam şi beam nişte tutun împreună, undeva în staţia de taxiuri de la Central, ghe la Cluuuuj. Şi l-am întrebat:

– Bă, i-am zis eu, cu curaj. Eşti homofob?
– Nu, bă, cum să fiu, mi-a zis Jiji.
– Păi bă, i-am zis. De ce nu vrei să-l iei în echipă pe Ivan Ivanov?
– Taj, mă. Că nu-l iau.
– Di ce, îi zic. Numa’ fincă-i gay?

Mi-o răspuns ceva, dar nu mai ştiu ce, că am sforăit tocmai atuncea şi nu mi-am auzit gândul din vis. Eram amândoi taximetrişti Terra Fan, aveam Loganuri galbene. Aveam amandoi trening, maieu şi sandale, aşa eram îmbrăcaţi.

– Bă, i-am zis. Ia-l. Ia-l şi fă treabă cu el! Şi când termini cu el, ştii cum să te scapi de el! şi i-am făcut semnul acela misterios cu dunga palmei peste beregată.
– Aoleo, îmi zise colegul într-ale taximetriei , păi cum să-l machesc!
– Apăi nuş, îi zisei, dom’ Gigi, că dumneavoastră sunteţi chimistul!


18 lovituri, dă-i și tu!

Am vrut să mă sinucid!

Da, week-endul ăsta am fost foarte chitit să-mi curm dimineţile şi să aflu dacă Demiurgul chiar o vorbit serios că nu-i plac sinucigaşii (am auzit că nici onaniştii nu-i plac, dar despre acest lucru ne va edifica Ludovic Orban când i-a veni vremea).

Nu din cauză că azi începe postul Paştelui, post pe care, ca şi în alţi ani, îl voi ţine până la capăt, negreşit – chestie care te deprimă suprem, prietenii mei pocăiţi ştiu despre ce vorbesc; nici din cauză că în parcarea real,- cele mai bune locuri sunt păstrate nu pentru clienţi, ci pentru ei. Şi nici din cauză că tocmai s-o încheiat Sf. Valentin (dacă mi-aş face buzunar la gât vreodată, asta ar fi ziua perfectă!). Nici că vreau să mă las de fumat definitiv după post (şi apăi să vedeţi voi ce postări eco o să bag! dezastru). Vremea, o, da, vremea. Tranşeele din asfalt, că mi-i şi milă. Bonurile mele de masă pe care nu mi le mai primeşte la Kaufland! Basterds!!!

Din cauza televizorului, of cors. Nu are legătură cu badea Mircea, Cătălin Crişan prezentând nuş ce pe Kanal D sau piciorul de titan al Escăi. Pescuitul la copcă în timp ce eu stau cu degetul în nas, halal pescar. Dacia mea care nu mai porneşte, în timp ce ăştia de la Top Gear fac varză maşini bunuţe numai ca să verifice transmisia la Suzuki Swift.

M-am pregătit bine, am pus lângă mine un cuţit de tăiat friptură; vreo 60 de aspirine şi 20 de algocalmine (să nu mă doară aspirinele), o sticlă sănătoasă de balsam de rufe Lenor, şi vreo două de Ariel. Aveam dubii cu care să încep: balsamul de rufe avea gust de uscătorie, aspirinele nu le-am suferit niciodată, şi cuţitul ar fi fost prea jegos, plus că te şi lipeşti zdravăn de cearşaf când se usucă sângele. Mă gândeam să îmi ţin respiraţia până la sufocare, ca Diogene; da’ io mă tem de greci când îmi dau idei de auto-sinucidere. Oricum, am decis să nu o mai lungesc, şi să pornesc TV-ul, că de acolo mi se trăgea. Face your demons, Gropare, mi-am zis. Plm, mi-am mai zis.

Şi deschid la ceremonia de deschidere a Joacelor Olimpice de iarnă. Exact unde trebuia. Şi oftez. Fincă începea.

Şi aştept, şi văd eschimoşii şi aurora boreală, şi hologramele alea spectaculoase cu banchiza care se sfarmă. Şi innuiţi şi păpuşi cu urşi polari, şi simboluri, ditamai ceremonia, morse, foci. Şi aştept, fincă urma să urmeze. Şi aştept. Şi stau.

Şi nu mai urmează.

Şi se gată ceremonia.

Şi eu stau şi mă gândesc un pic. Şi zic Doamne, dă-le sănătate canadienilor că nu or lăsat-o pe Celine Dion să cânte la deschidere! Doamne, ajută-le! Doamne-Doamne, dă-le numa’ bine. Şi oftând oarecum uşurat duc la bucătărie cuţitul, în baie balsamul şi Ariel-ul, şi pastilele le-am băgat în dulăpior, înapoi, cuminte. Ceea ce e bine, fincă oricum mi-era mult prea lene să compun o scrisoare care să înceapă cu “Adio, lume crudă!”

34 lovituri, dă-i și tu!

Ce se mai întâmplă

Scurt, dar la obect:

1. Salvaţi-l pe Răduţă. Punct! Mereţi în pab, că se anunţă kief mare, şi salvaţi şi suflet de om, să vă mai ierte Dumnezău păcatele pe care sper că le faceţi, că dacă nu nuş ce mai căutaţi pe blogul ista!! Mereţi şi faceţi-le!
2. Urmează triughiul morţii: Duminică începe una dintre cele mai nefaste perioade pentru bărbaţi. O epocă sumbră, o pată neagră în calendar pe care specialiştii o numesc “ Triunghiul Morţii”: Valentine’s Day – 1 Martie – 8 Martie (ar mai fi şi Dragobetele, dar dat fiind că e o tradiţie populară, sunt şanse mari ca acesta să constea, de fapt, în lovirea fiinţei iubite cu parul pe fondul consumului de alcool). Scris de Julică, of cors 😀

7 lovituri, dă-i și tu!

Cel mai liniştit soţ din România

Nu l-am cunoscut personal pe individ.

Are o nevasta faină: faină-faină! Nu e genul meu, deşi e de genul feminin; dar se vede pe ea că e femeie bine. Şi e şi creaţă, şi poartă ochelari, deci claro că se califică în top 5; fincă trebe să fii cel puţin idiot să nu îţi placă de femeile cu ochelari. Idiot am zis? Adăugaţi şi “cu retard sever”, ca să fim cinstiţi până la capăt.

E OK dama, are voce plăcută, tonul echilibrat; vorbeşte fără ezitări, semn că şi gândeşte ceea ce articulează palatal, labial şi dental. Nu râde strident, ca proasta de mall, nici adânc şi baritonal, ca femeia bărbat-bine, şi nici nu-şi acoperă gura de frică să nu i se vadă incisivii încălecaţi sau caninul scos în adolescenţă şi niciodată înlocuit. Râde natural; şi asta fincă are dantura perfectă! Şi am insistat atât asupra danturii, fincă doamna e soră medicală la felcerul de măsele. Deci e clar că îi satisface plenar soţului una din cele mai aprinse, secrete şi fierbinţi fantezii sexuale, norocosu’ pwlii – pun pariu că se îmbrăcă în asistenta cea ghiduşă sau doctoriţa cea năzdrăvană şi dezinhibată şi face wresting cu el, în ser fiziologic. Dacă se dedă la alte pozne când se dă în scutece – acest lucru îmi este complet străin, de ce să mint.

Ei bine, ea, lucrând pentru dentist? La care toţi bărbaţii se uită cu gura căscată? Ba chiar cu ochii bulbucaţi? Când dentistul le sfredeleşte smalţurile? Cum de este soţul mega relaxat? Mai ales că se ştie ce fac doctorii cu asistentele, că e aceeaşi chestie pe care o fac directorii cu secretarele, şi câinii vabagonzi cu căţeluşele, prin pubele? Cum de stă el, soţul asistentei, foarte relaxat? Simplu: dentistul este foarte-foarte-foarte-foarte-foarte-foarte gay. Foarte gay. Deci foarte gay!

20 lovituri, dă-i și tu!

2 veşti năpraznice

1. S-a re-redeschis B-Café. Arată mai sexy, se mişcă mai bine, are ţâţe mari şi poartă decolteu generos. E un site atât deştept, cât şi inteligent! Mai puţin partea cu interviul luat Groparelui care, după cum se ştie, e un nemernic. Şi interviul, şi omul, că bloggerul deja îl caută ucrainienii pentru nişte bani şi o insulă cu ceva gaze.

2. Una din cele trei petreceri anti-Valentine’s Day de la Cluj de care ştiu eu (anu’ asta bag samă că trebe să-i rupi gura la muiere şi/sau să te cam desparţi de el – daca esti muiere si ai gura rupta -,  după cum se prezintă lucrurile!) va fi hostată vineri seara în Le General, unde va cânta Mişu cu brigada lui artistică. Ni ce anunţ şi-or tras! Atâta numa’ că-l cam fură clienţii pe poster din birt fincă le place şi fincă vor să îi rupă gura la muiere şi/sau să se cam despartă de el (daca esti muiere cu gura rupta). Clic-clac pentru zum!

fuck-valentines

UPDATE URGENT! SAMBATA E CHEFUL! CA AM RECITIT! AM RECITIT ANUNTUL!!! DA!!! ma gandeam la ale mele.

10 lovituri, dă-i și tu!

Şedinţă între programatoare

– Vai, tu Cici, scumpo, ce eşarfă ţi-ai luat! Te pup (ţuc-ţuc).
– Servus, tu Coco, te pup (ţuc-ţuc), îţi place?
– Da, tu, de unde ai gasit-o?
– Meli Melo, tu! Aia din Cora.
– O fost scumpă?
– Nu, tu, 80 lei! La reduceri. Aşa-i că-i faină? Şi mie-mi place. Tu, da’ ui la tine ce bine miroşi! Cu ce te dai?
– Unde, tu, jos?

Râd amândouă.

– Nush ezac, tu, Kenzo sau kendo! Îi original, mi l-o adus al meu când l-or trimis atunci în delegaţie, e luat din duty free din Ankara, da’ i s-o dezlipit eticheta de la aburii din baie, că nu avem baie cu geam, că ştii că stăm la confort unic. Ioi, tu, ui că vine menejeru’.

Intră individul cu ochelari şi pulover. E stresat, grăbit, obosit. Chelios înainte de vreme. Se aşează jos, îşi deschide agenda, se uită pe furiş şla telefon să vadă cât e ceasul, deschide pixul cu dispozitiv clic-clac:

– Servus, fetelor, no…, v-am chemat în şedinţă să discutăm 5 minute, numai noi, despre proiect. Au fost ceva probleme cu mailurile trimise in firmă, ştiţi că ăia erau să renunţe la comandă, era să pierdem proiectu’, şi am vrut să vorbim numai noi.
– Da, ştiu, aşa-i, eu am primit un mail în care specificaţiile nu erau foarte clar scrise.
– Da, tu, Coco, dar mi-ai scris să îţi dau specificaţiile şi nu prea am înţeles ce vroiai, că parcă ai scris în romgleză, aşa mi s-o părut, stai că-ţi şi zic ce nu am înţeles: pls revieew the bsnes activity loders, aşa ai scris, tu, parcă erai pe mIRRC.
– Tu, nu cred că am scris aşa, în primul rând; eşti sigură că nu aveai ochelarii nepotriviţi la tine?
– Tu, nu te lega de mine şi de faptul că port ochelari, ce dracu’! Ce-i dacă port ochelari? Îi port că mă ajută. Eu măcar văd pe unde merg, nu ca tine, care ieri te-ai împiedicat de mochetă şi ai picat cât erai de lungă, de ai şi vărsat cafeaua pe tine şi pe ghivece!
– Cum poţi… tu! Cum poţi să zici aşa ceva! Ui la tine ce prost te-ai fardat!
– Ce? Toată lumea ştie că te îmbraci ca o ţoapă!

Pauză strategică, obraji înroşiţi, priviri de laser, frate. Şi amândouă, într-un glas către cealaltă:

– Eşti grasă!
– Eşti grasă!

17 lovituri, dă-i și tu!