2 lei pentru Alpha Bank, sireaca

Deci: prima parte aici.

Luna asta mă duc să-mi plătesc, ca un împrumutat mândru, rata la Alpha Bank. Şi-mi aduc aminte: bă! ăştia or inceput să-mi ceară 2 lei pe lună pe un cont în lei pe care nu-l folosesc veci, şi io am închis contu, deci trebe să-mi dea înapoi banii. Ia să văd ce se mai aude cu ei.

Şi mă iau şi mă duc la ghişeu, la ghişeiţă. Săr’na, io-s Groparu, uite buletinu, da’ nu-l mirosiţi, că poza miroase a bere; îmi vreau cei doi lei înapoi.

Tanti butonează pe calc, click-click, click-click. Zice:

– Dar dvs. v-aţi închis contul.
– Ştiu, zic. Că nu l-am folosit niciodată.
– Nu ar fi trebuit să depuneţi cei doi lei, zice ea.
– Aud? zic. Colega dvs. mi-a spus să-i depun.
– Da, dar nu ar fi trebuit să-i depuneţi, că acuma nu vi-i mai puteţi recupera.
– Stornaţi-i, că colega mi-a zis că se poate.

Io nu-s foarte sigur ce înseamnă stornare, da’ am simţit în urină că-n contextul ăsta se aplică. Tanti – click-click.

– Nu mai pot, zice doamna. Că aţi închis contul.
– Şi ce s-a ales cu ăia doi lei pe care i-am depus? Mi i-a luat banca să îşi plătească cheltuielile, sireaca, că e criză şi se remaniază guvernul Boc?
– …oricum nu cred că vi-i puteţi scoate, fincă comisionul de extragere este de 3 lei, zice doamna.
– Îi virez unui alt coleg cu cont la Alpha Bank, şi mi-i scoate el.
– În acest caz comisionul e 2 lei, zice doamna, deci tot nu vi-i puteţi scoate.
– Deci acuma unde sunt ăia doi lei? Există?
– Nu… cred că v-au fost transferaţi în contul de euro, zice doamna.
– La ce rată de schimb? Îmi puteţi dovedi că acum contul meu este cu cca 40 eurocenţi mai bogat?
– Nu, nu am cum.
– Cum aşa?
– Păi contul este închis, şi nu am acces la el.
– Dar contul în euro nu este închis, putain, şuier eu, puteţi verifica operaţiunile acolo!

Sângele meu – care de regulă bălteşte pe la corpii cavernoşi, rareori pe la cerebel – o început să-mi suie în obraji. Şi în timpane simţeam cum bat nişte clopote, cu furie. Tam-tam. Tam-tam. Ea click, io tam!

– Doamnă dragă, şi trag aer în piept, că urma să zic una năpraznică. Mi-aţi făcut un cont în lei fără ca eu să vă cer acest lucru, aţi pus pe el comision de administrare, nu m-aţi anunţat şi dintr-o dată mă descopăr datornic la dvs, am depus doi lei că aşa mi-a zis colega dvs, ca să nu figurez ca datornic, dar cu promisiunea că după închiderea contului mi-i voi recupera, şi acuma îmi spuneţi că e ţapă, că banii ăia sunt irecuperabili?
– Să ştiţi că noi am anunţat pe site că am introdus comisionul, se apără doamna.
– Să ştiţi că eu nu intru chiar zilnic la dvs pe site, zic, la fel cum nici dvs nu intraţi zilnic pe site-ul Romgaz, unde sigur aveţi abonament!
– …
– Deci, doamnă scumpă. Sunt de vreo 4 ani de zile client al băncii dvs, mi-am plătit întotdeauna la timp ratele, ba am şi vreo 50 de euro în plus în cont pe care nu primesc dobândă, că aşa este politica dvs. Acum nu v-a ajuns şi mi-aţi luat şi ăştia doi lei, şi mă simt trădat, lying naked on the floor. Nu mi se pare fair ce aţi făcut, pentru că din punctul meu de vedere relaţia dintre noi a fost mereu fair. În acest caz, singura opţiune pe care o mai am este să vin cu OPC-ul. Nu e vina dvs, e vina dobitocului care a scornit taxa asta. Dar, fără supărare, pentru ăştia doi lei amărâţi am să mă lupt cu Alpha Bank până în pânzele albe!
– …
– Vă doresc o zi bună, sărumâna.

Mă iau şi mă duc spre ING, unde m-am certat cu paznicu (pardon, badigardu) că toaleta lor este numai pentru angajaţi, nu e şi pentru clienţi. Şi când îi vorbeam ucigător de politicos badigardului (pardon, paznicului), m-or sunat de la Alpha Bank.

– Domnu’ Groparu, ştiţi, de la Alpha Bank vă sunăm, am găsit o soluţie să vă rambursăm cei doi lei.

M-am dus şi mi i-am rambursat. La meciul ăsta, banca a luat zero, Groparu 1.

Si in semn de supremă persiflare mi-am luat pufuleţi de banii ăia.

60 lovituri, dă-i și tu!