Atenţie la comisioanele ascunse Alpha Bank!

Întrerupem Delta saga cu o ştire de ultimă oră. Tadaaaaaa, apare pe ecran burtieră scrisă cu galbin: fachiu-ul de azi zboară direct la Alpha Bank.

Dar să începem cu începutul.

Într-o bună zi, acum vreo 3 ani, Groparu a făcut o mişcare care şi-a lăsat amprenta îndelung pe sănătatea finanţelor sale: a luat un împrumut de la Alpha Bank. La acea vreme, pentru 9000 euro, comisionul de acordare era de 600 de euro (!!!!!!!!!!!) – să nu v-aud că trebuia să citesc contractul de împrumut, că vă dau ban IP.

La momentul inaugurării relaţiei de penetrare unilaterală, fata de la ghişeu (ghişeiţa, adecă) mi-a spus, cu lacrimi în ochi, că ea fără un cont în lei nu îmi poate deschide cont în euro. Nu poate, dom’le! Că o doare, că nu o lasă mama – scuze d-alea penale.

Io am învăţat din experienţă că atunci când o femeie zice nu, apăi NU este! Cu excepţia momentelor când NU înseamnă DA.

Au trecut ani ca nouri lungi pe şesuri.

Ieri mă duc să-mi plătesc rata, regulamentar.

– Să-mi lăsaţi doi lei, zice ghişeiţa.
– Di ce, întreb eu.
– Pentru contul în lei, zice ghişeiţa.
– Ce cont în lei? bolovănesc eu gloabele oculare.
– Al dvs! zice ghişeiţa.
– Aaaaa,… ăla de care v-am zis eu că nu-mi trebuie? Că nu am ce face cu el? Şi mi l-aţi făcut fără să ştiu eu? Vă dau în judecată, zic.

Eu, după Deltă, sunt calm de Doamne fereşte.

– Vorbiţi cu fetele de la front desk, zice fata.

Mă iau, mă car la ele. O prind pe o doamnă.

– Păi v-am trimis scrisoare să vă notificăm, zice doamna.
– Nu am primit nimic, zic.
– Atunci înseamnă că v-au sunat colegii, că aşa fac cu clienţii care nu au primit corespondenţa.
– Nu m-aţi sunat decât ca să-mi oferiţi, de 6 ori într-un an, card de credit. Şi v-am dat cu flit, uneori chiar cu menţionări triviale, suburbane şi licenţioase.
– Nu se poate, zice doamna.
– Jur, zic eu.

Butonează p-acolo, încearcă să-mi închidă contul.

– Partea bună e că… zice ea.

Eu eram foarte calm, da’ am crezut că fac infarct la cap când am auzit.

– 2 lei nu e o sumă aşa de mare.

Aşa mi-o zis.

– Bun, zic eu.

Caaaaalm, calm. Infernal de calm.

– Tura viitoare o să vă dau un euro mai puţin la rată, că un euro nu e chiar aşa de mult.

Doamna clipeşte.

– O să vin cu: avocatul, Garda Financiară, Protecţia Consumatorului; şi o să vă şi fac de kko pe Internet, zic.

Ei: fincă-s om sucit, am început direct cu ultima chestie. Pentru 2 lei amărâţi. No: sunt eu, oare, Groparu, un  zgârcit incurabil?

38 lovituri, dă-i și tu!