Sfatul din căsnicie cu numărul 5638: nu te lăsa tuns de soția furibundă
Nici nu are rost să vă spun ce tragedie (de fapt, ce soție) m-a lovit astăzi cu foarfeca fix peste scalp: nu vă spun pentru că țin la voi și nu doresc să vă stric serile și zilele, le-le-le.
Ce pot să declar este că, entuziasmat să încep ziua de luni cu un look de milioane, m-am apucat să mă tund singur. Nevastă-mea oricum nu suportă să bage mașina de chelit la mine-n păr, i se pare că gâtul meu expus e suficient de tentant, dar mașina de tuns nu e destul de ascuțită, și atunci zice pas.
M-am tuns eu cât m-am tuns, cât am știut și am putut eu de bine; dar tot am ajuns la etapa la care nu-mi mai puteam tăia cosițele cum trebuie, că doară n-am ochi în ceafă!
Și a mea mi-a spus de la început că ea nu se bagă, că ei nu-i place să tundă, și pace! Și eu atâta am insistat, că la un moment dat am repezit-o, și atunci s-a întâmplat nenorocirea (genul programului: dramă).
Femeile oricum devin foarte emotive când se trezesc cu ceva ce vibrează în mână; plus că, văzându-mi gâtul atâta de expus, sunt sigur că au trecut-o sudori reci de poftă și i-au tremurat mânușițele, că nu-n fiecare zi ești în postura Dalila când îl adoarme pe Samson!
Și mi-a tăiat tufa din cap scrâșnind din dinți de plăcere, și aproape că mi-a dat sângele prin miriștea rămasă; și aproape că chiuia ca o piele-roșie care scalpează fețe palide!
Și nu vă pun poză cu mine after, că poza îmblânzește realitatea; dar vă pun poza de before! Și nu-mi pot da seama dacă e mai bine acum decât înainte, pentru că-s încă în stare de șoc, aveți grijă de voi și haideți să terminăm odată cu pandemia asta, să putem merge și noi la bărbi-stiliști din ăia pentru părul din cap, că nici frizeritul ăsta nu e chiar pentru oricine.
Selfie făcut secunde înainte de dezastru; îmi vine să port căciulă la noapte ca să nu mă speriu dacă mă văd în oglindă, că de la o vârstă mă tot duc la toaletă mai des, nu știu de ce
cum adică de ce te duci mai des? să verifici de-i stinsă lumina, dooooh!
Și acolo, și la frigider, că nu garantează nimeni că becul ăla chiar se stinge!
Să trăiești, fratele meu! Fix așa am pățit și eu anu’ trecut, în carantină. De obiecei mă tund foarte scurt, adică un 2 pe lateral și 3,5 pe creștet. Numa’ că ziceam eu să mai fac o schimbare, că tot stăteam în casă. Și l-am lăsat să crească de mi-era mai mare dragul cand mă priveam în oglindă, că de douăj și ceva de ani nu mai folosisem piepten. Și am zis intr-o zi să-l aranjez un pic că tot insista muierea. Și inevitabilul s-a produs. M-a chelit la spate de m-am tuns zero după aia. Zero!
În locul tău nu aș avea încredere s-o las să-mi facă landscaping la… știi tu.
Acolo.
Muuuult prea riscant.
Că nu se știe ce păcate ale soțului își aduce aminte și aranjează gen dr. Ciomu 😀