Una din calităţile noastre indiscutabile, ca naţie, este faptul că facem mişto cu graţie despre orice. Că e semn de inteligenţă, mecanism de supravieţuire sau pur şi simplu oftică pură, nu ştiu; cert e că cu acest lucru îi batem la cur pe toţi, mai puţin pe irlangheji, care rulează fin cu d-alde Wilde şi Shaw; şi mai era unu’, crecă James Joyce, că aşa râs nervos m-o apucat  citindu-l de era să fac un sejur moca la un spital mai special.

Românii fac mişto cu pasiune despre orice, despre unguri, ţigani şi ovrei; avem mai multe bancuri cu scoţieni decât au înşişi scoţienii, şi mereu, da’ mereu! românii din bancurile multietnice la noi se dovedesc (fapt confirmat) mult mai isteţi decât toţi ceilalţi la un loc, că deja încep să mă gândesc dacă n-o fi chiar aşa, că autosugestia uneori schimbă cursul istoriei, mută munţii, dezleagă cununii şi vindecă ipotenţa.

Râdem de popi, de Dumnezeu, de mormântări; şi avem bloggeri cu numele Groparu. Râdem de văduve, de nemţi (care-s toţi proşti!!!), de orice personalitate istorică de orişiunde va fi fost ea, de politicieni, de babe, de Ion şi Mărie, Păcală sau Nastratin. De poliţai, avocaţi, Ceauşescu, Ilici, canibali, Radio Erevan, şefi şi secretare, şi cu o pasiune nemărginită ne râdem de porcuşorul agresiv şi Alinuţa sadică. Şi când nu mai avem de cine să ne râdem, ne uităm la noi înşine şi facem băşcălie despre noi, chiar dacă uneori suntem siliţi să minţim ca să ne iasă poanta (io, de exemplu, cel mai des mint lumea că-s înalt şi frumos şi deştept, când de fapt toată lumea ştie că nu-s chiar aşa de înalt).

Râdem oriunde, la cununii, în biserică, cu colegii, în timpul şedinţelor, râdeam pe înfundate la ora de matematică, râdem în trafic de altul mai prost, la chefuri şi la cumetrii, la mol şi la hipermarşé, tu, râdem singuri şi apoi povestim şi altora, râdem în găşti, toată naţia râde, râde cu poftă. No,… da’ când se apucă lumea, într-un grup, să discute despre ratele lor la bancă…

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 23 comments

  1. zaqk Reply

    … atunci plange, lumea, plange de parca nu ar mai fi ziua de maine si ii piere rasul si nu mai rade de nimic pentru ca se schimba roata si rade banca de romani. Dar cum si la banca sunt tot romani de ai nostri, tot cu rasul ramanem.

  2. Quadratus Reply

    Sa stii ca de Wilde (sau cu Wilde?) si io rad! Ca e cel mai bengos si cel mai coios! Dupa romani, clar.

  3. Quadratus Reply

    Si apropos de banca, cum o zas o colega “ma suna banca mai des decat barbatu`”- noah, cum sa nu razi, a? cum sa nu razi de rate, a? si de banca? a?

  4. Camil Reply

    ca să rămân în literatura „cooltă” 🙂
    „iar a tăcea şi laşii ştiu!
    Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
    Să râdă! Bunii râd şi cad!
    Să râdem, dar, viteaz răsad,
    Să fie-un hohotit şi-un chiu
    Din ceruri până-n iad!”
    până și embrionii de români, dacii lui Coșbuc, râdeau

  5. Nicu Reply

    eu spun ca avem destule probleme pe lumea asta si destule ar putea fi rezolvate…daca rasu’-plansu’ de soarta noastra ne ajuta sa ne vedem problemele, eu zic sa ‘ne radem’ bine, dupa care sa luam sapa sau toporu si sa ordonam noi frumos campiile de probleme care zac in fata noastra…

  6. Cata Reply

    si in final ramanem doar cu rasul, in timp ce aia de care radem o duc bine si cmerge mai departe, fara poante

  7. Fane Brutalu Reply

    Mda, cu cât se apropie mai tare de zgardă, înainte de suguşarea finală, Groparul încearcă să îşi bucure fanii cu ultimele cuvinte ale unui condamnat la o viaţă fără bucurii. Nici măcar cele mici şi esenţiale ale vieţii premaritale de mascul liber şi hăbăucitor: cursele de gândaci de bucătărie împreună cu pretinii, cutia de bere matinală, free groping cu colejele de birou la petreceri alcoolice, zgâitul după fătuce pe stradă, speriatul babelor care se plimbă în cimitir, şi alte destrăbălări marca 42 de cromozomi.

  8. Dan Ciulea Reply

    ma si cand vorbim de ratele la banca radem, radem de ala care are dobanda mai mare, radem de ala care e mai fraier ca si-o luat credit mai recent, radem … ca ce altceva sa facem? … in trecut cantam… ma bucur ca s-a trecut de la cantat la ras… nu cred ca rezistam ca tot al doilea roman sa imi vorbeasca “melodios”

  9. WhiteWolf Reply

    Asa-i =))
    Egzista apãsãri care dauneaza la deplasari

    pesise: nemtii is prosti sau numa’ sashii, Gropare ? ;;)

  10. Crina Reply

    asta cu ratele-i tabu, ca si capitolu` te-nseala nevasta, ti-e dobitoc copilu` si vie soacra. :))

  11. Ciprian Reply

    Radem de inconstienti sau de prea multa constiinta. Daca nu luam noi viata in ras, isi bate ea joc de noi.

  12. fernoss Reply

    Ba, să-mi fie cu iertare. Eu şi despre ratele la bancă prestez câte o repriză sănătoasă de hohotit, când mă gândesc cam cât de proşti au fost să-mi dea o căruţă de bani fără să fie siguri că o să li-i dau înapoi. Aş mai scrie, dar simt că mă ia o criză de râs. Mă duc. 👿

Leave a Comment

Your email address will not be published.