Nimeni şi nimic nu te pregăteşte pe lumea asta de prima zi de grădiniţă a lu’ fiu-tău. Absolut nimeni şi nimic. Părinţii tăi au fost prea ocupaţi să te-nveţe să scoţi degetele din nas când ţi le bagi în gură, iar prietenii cu copii mai mari nu vor recunoaşte niciodată că au plâns ca miresele.

Aşadar: reuşim, după ce am transpirat niţel sânge, să ne înscriem Gropărelu’ la grădiniţa de stat. Dacă aş fi luat Nobelul cu Usturoiul, cred că mă bucuram cu vreo 60% mai puţin.

Duminică, înainte de începutul şcolii, facem prima dată un drum cu Gropărelu’ la grădiniţă să-şi cunoască şi el viitorul abator şi să nu ne facă crize dimineaţa. Îi explicăm: aici e toboganul, acolo e intrarea, tranşarea se face în camera aia cu Mickey Mouse pe perete. Ne încearcă un soi de gheară de Alien în vintre, dar reuşim să nu sughiţăm de spaimă.

Şi urmează frumoasa zi de luni dimineaţa. Începutul şcolii. Ziua de care am zis că nu-i voi mai permite niciodată să mă terorizeze. Dar, aşa cum aveam să aflu, de-abia acum urma să înceapă să facă asta.

Aşa cum v-am mai repetat, eu locuiesc în Floreşti, la circa 10 km de centrul lumii civilizate; facultatea Gropărelului se află hăpt în cealaltă parte a oraşului. Asta înseamnă că ne intersectăm zilnic cu vreo 60.000 de maşini cu copii (vreo 20.000 în Floreşti, restul în lumea civilizată). 20.000 de oameni din Floreşti care au zis toţi ca noi: ne trezim pe la 7, la 7:30 – 7:45 pornim către oraş.

Luni dimineaţa. Ne trezim cu noaptea-n cap, mergem să ne trezim preşcolarul:
– Gropărele! Hai, trezeşte-te!
– Imediat. Acum dorm, zice el.

Abia îl adusesem de la bunici, unde i se permisese să facă orice voia el, şi acuma urma să ne chinuim să-l reobişnuim cu înregimentarea; aşa cum cei dintre voi care aveţi deja copii ştiţi, e mult mai uşor să-i pui un sutien cu 6 cupe unei pisici decât să redisciplinezi un prunc. Aşa că ne apucăm să-l gâdilim, să-l pişcăm uşurel şi să-l pupăcim. Într-un final, Gropărelu’ deschide felinarele şi se uită la exterior: doi părinţi albaştri de panică, deci uşor manipulabili; şi o vreme din aia de iarnă norvegiană, cu ceaţă şi ploaie de zici că curgea Bacovia din cer.

Şi, neliniştit, începe să zbiere colosal.

Urmează o ceartă scurtă cu nievasta (“E fiţos ca tine! Şi ca familia aia a ta!” – “Ce? Că cu tine seamănă aşa puturos, că io mă scol şi la 5 dimineaţa dacă trebe!”) din care iese, ca de obicei, învingătoare, iar când Gropărelu’ ne vede distruşi de emoţii se lasă, într-un final, dus la baie. Unde îşi începe rutina de dimineaţă: pişu la WC, spălat pe pleoape şi nu, nu vreau să mă spăl pe dinţi.

Îşi mănâncă apoi cerealele cu lapte, dar nu înainte de a sublinia că în dimineaţa aceea nu are chef de mestecat scuipîndu-ne fulgii de ovăz cu quinoa în ochi de-a dreptul, că am şi zis că-l fac lunetist.

Urmează alt deliciu: îmbrăcatul. Nu vreau bluza albă, vreau bluza cu Bob Constructorul; vreau ciorapii cu Spiderman, a, şi ia stai să mai urlu un pic, că mi se păre că e prea liniştită dimineaţa!

Coborâm la maşină pe sistemul “doi paşi în faţă şi trei îndărăpt”, ne suim în maşină şi-i dăm cheie. Căutăm Radio Itsy Bitsy, să nu-i fie urât preşcolarului (din anumite motive, Gropărelului nu-i place Radio Guerrilla, el făcînd şi demersuri la CNA pentru suspendarea licenţei de emisie), şi pornim.

Apoi ne amintim că i-am uitat sticluţa cu apă. Ne întoarcem, fuga repede sus, pornim din nou.

Şi ieşim în drumul mare. Unde găsim ceea ce ne temeam mai tare: o aglomeraţie ca în vremea exodului lui Moise.

Şi stăm în maşină, cu ambreiaj-frână, ambreiaj-frână.

Hai pe dincolo, zice nievasta.

O iau pe dincolo, adică pe altă stradă aflată la 2 km. Unde coloana era dublă, căci încă vreo mie de oameni într-o mie de maşini se gândiseră ca noi.

Încep discuţiile de rutină: “uite la ăla cum depăşeşte coloana, tu de ce n-ai tupeu ca el?” “Mami, io nu-s aşa, io-s numa’ blogger!”; “uf, că dacă ştiam de la început că ai blog puneam joarda pe tine de la-nceput!” – d-astea.

Ieşim la drumul mare. Şi începem să ne târâm.
– Da auzi, tu muiere… la cât trebuie să-l predăm pe Gropărelu’ la găgăniţă?
– Maxim la 8:30, că atunci se închid porţile şi nu mai intră nimeni; dacă nu reuşeşti să ajungi până atunci, cheamă Protecţia Copilului să-ţi confişte pruncul, iar pe părinţi îi trage în ţeapă.
– Am înţeles, zic.

Ambreiaj-frână; ambreiaj-frână. La Radio Itsy Bitsy cântă o persoană cu voce de cretă pe tablă. Ambreiaj-frână.

Cam 30 de minute mai târziu, am reuşit să terminăm primul kilometru jumate, şi deja traficul e mai lejer, în sensul că deja circulam cu vreo 4 km/h; aproape la fel de rapid ca şi când ne-ar fi luat Gropărelu’ în cârcă şi ar fi fugit cu noi. Ca să ne menţină în formă, Gropărelu’ mai zbiară din când în când – atunci când depăşim un excavator pe care el dorea să-l vadă mai mult, sau când nu observă un nene care dormea în autobuz cu limba lipită de geam.

După ce ieşim din frumosul Floreşti, prindem zonă liberă, unde-i dăm gaz; apoi intrăm în oraş. Unde ne aştepta alt dezastru. Bară la bară.

Şi stăm, şi încercăm variante, străduţe şi alei; ne chinuim, strângem din dinţi, ne înfigem unghiile în carne.

Într-un târziu apoteotic, la frumoasa oră 8:28, reuşim să intrăm, împreună cu alte câteva sute de părinţi, pe aleea cu grădiniţa. Reuşim să parcăm într-o baltă cât Neajlovul, dar cu mai multe smârcuri, ieşim în viteză şi băgăm un sprint ca Usain Bolt către intrare.

Şi penetrăm în clădire. Unde era un du-te vino de nu ştiai care-i nordul, că o trebuit să-mi scot telefonul.

Aflăm unde e clasa Gropărelului, şi urcăm pe nişte catacombe şi ajungem. La 8:30 fics!!!

Unde ne aştepta alt dezastru.

Din cei vreo 20 de colegi de grupă al Gropărelului, vreo 6 plângeau în tăcere, alţi vreo 8 zbierau de-a dreptul; iar restul plângeau, zbierau şi se duelau cu educatoarele, pe care încercau să le lovească cu capul în buză ca berbecii.

Gropărelu’ se uită siderat la ei, apoi la noi: chiar mă lăsaţi aici?

Găsesc un prunc mai liniştit şi încerc să-l abordez, dar, aşa cum aveam să aflu, prezenta sindromul ăla numit “autism după bombardament”:
– Salut, bărbate! Ce faci? Cum te cheamă?

Dacă întrebam o piatră, sigur primeam măcar o reacţie. Îmi încerc norocul cu altul:
– Ia uite ce băiat frumos…!

Băiatul frumos sughiţa de la plâns ala de tare că nici nu mai putea respira, şi o ambulanţă era cu siguranţă pe drum.

Ridicăm din umeri şi începem să-i schimbăm lu’ Gropărelu’ păpucaşii, să-i dăm jos bluza… Fiind prima zi de creşă, toată lumea venise cu flori scumpe la educatoare: crini, orhidee, kadupule şi calendule; şi io crezusem, zgârcit cum sunt, că sparg piaţa cu crizanteme de la Lidl, 11.99 lei buchetul. Pe care aproape că era să le dau la femeia de serviciu, dar am reuşit să i le smulg înapoi din mână în timp util.

Îl cazăm, apoi o îndemn pe nievasta: meri şi vezi când trebe să vii să-l iei! Şi nievasta se îndreaptă către educatoare, şi încearcă să spună ceva, dar cu la fel de mult succes ca un peşte. Mai încearcă o dată, dar în van; şi a treia oară când încearcă limbajul articulat…

…fraţii mei, nievasta mea, care a fost invitată să joace în The Expendables pe post de Ninja, nievastă-mea care e tare ca stânca şi te face din vorbe şi din unghia degetului mic, începe să plângă, măi fraţilor, ca o căprioară.

Mă duc eu către educatoare, aflu detaliile, mulţumim că aveţi grijă de copiii noştri, Doamne-ajută.

Ieşim afară, unde ne ferim de bolovanul cât Piatra Secuiului care ne cade de pe inimă. Răsuflăm uşuraţi: am făcut-o şi pe asta! Ne despărţim aproape fără nici un cuvânt.

Acum suntem în plin stres post-traumatic, căutăm prihoterapeut specializat pe zone de conflict, rog seriozitate, aştept provincia.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 38 comments

  1. fb Reply

    amu incepe stresul: comparatiile, ssa vezi daca ailalti fac matrice si integrale si al tau papa rame, in curte 🙂

  2. Groparu Nemernic Reply

    @ fb: io i-am zis mereu sa se faca mecanic auto. Nu tre’ sa-si omoare capul cu şcoala, şi dacă vin bloggeri să le repare maşinile le poate da nişte postări de 1000 de Likeuri!

  3. Gigi Reply

    :mrgreen: Mare tărăşenie cu grădiniţa/creşa asta ! În mod suplimentar , tu au ai marea problemă cu deplasarea celor 20.000 de persoane din Floreşti în Cluj , toţi aproximativ la aceeaşi oră ! Aştept cu interes părerea ta despre drumul înapoi , după-amiaza ….. şi bineînţeles , primele impresii …. de la grădiniţă ! 😎

  4. Groparu Nemernic Reply

    @ Ionica, @ alioja: ati imbulinat-o. Ce o sa ma mai distrez cand o sa citesc la voi cum o fost…
    @ gigi: pai da, nu ca tine, care esti tot timpul contra-curent!

  5. mixy Reply

    Am avut o stare atât de irascibilă în prima zi, încât colegii au cam şomat binecuvântându-mă cu munţi de muncă , să n-am timp să mă gândesc la prima zi de grădy a fie-mii.
    Le-am mulţumit după câteva zile, că până atunci le urasem numai “de bine” :mrgreen:

  6. AlexM Reply

    Mda, I rimembar situatiunea asta, numa ca noi suntem niste denaturati si ne-am dus odrasla la ferma de la un an asa ca habar n-avea saraca ce se intampla (noi nici atat)…
    Diferenta e ca in megalopolisul asta de Zalau poti sa te pornesti de acasa la 8:28 si, daca te-ai prins cum functioneaza semafoarele “intelijente” (da, un oras cu 5 intersectii din care 2 cu sensuri giratorii chiar avea nevoie de asa ceva), ai sanse sa ajungi in partea ailalta a orasului la 8:35 cel tarziu.
    Oricum, din experienta personala iti zic, parintii is de 10 ori mai stresati (si in 99,99% din cazuri degeaba) decat copiii asa ca io zic sa relax and enjoy the ride (sa vezi ce fain ii cand vine acasa si iti recita prima poezie…la fel de fain ca si cand vine si iti toarna prima injuratura auzita :)…

  7. Ion a lu' Ion Reply

    Am ras doar cand am vazut titlul postarii … 😆

    Btw. cred ca ai lasat pisica topless!

  8. Borgia Reply

    Am plans io cand o intrat madmuazela me la liceu..D’apoi nievasta. O sa vedeti ca Groparelu’ va deveni un lider , si ca “regia” de acas’ va fi insignifianta, pe cat o sa “dreseze” educatoarele..Bafta!

  9. cartus Reply

    Eu ma consider norocos, a mea a plans cand a terminat gradinita, ca ea mai vroia … da’ noi nu si nu … treci la scoala ! In prima zi de gradi ma intreba ” da aia de ce plang?” si era serioasa si un pic speriata de gloata plangacioasa.

  10. Bia Reply

    Numa cine stă în Florești poate înțelege asta: “o aglomeraţie ca în vremea exodului lui Moise” :)) Mi-ai făcut ziua, mai veselă cu 1000%

    Baftă cu Grădi, dar Doamne dă se înțeleg de ce l-ai dus așa departe de casă 😀

  11. Bubu Reply

    A mea odrasla in primele zile a plans cand am luat-o acasa apoi dupa 2 sapt cand a vazut ea cum sta treaba cu gradi (a se traduce ordine si disciplina nu desene si joaca toata ziua) a inceput sa planga. Dar am zis ca am scapat bine ca altii au plans pana prin martie – aprilie. Acum sa numeri zilele pana la prima raceala. Anul trecut a facut la fara frecventa :mrgreen:
    Anul asta dupa 3 zile muci grosi si tuse fata de anul trect cand am inceput si cu febra 40 tot dupa 3 zile. De acum incepe distractia…. :mrgreen:

  12. N.A. Reply

    Hahahahaha, ce distractiv! Si eu am bocit si in prima si in a doua zi. Si in urmatorul an cand s-au dus de manuta. Si cand mai mergem la un concurs, si cand castiga ceva sau orice rahatel fac, cat de mic. Cand or intra in clasa I, cred ca ma apuc cu o saptamana inainte. Nici nu vreau sa ma gandesc cand s-or insura! Doamne, si cat ma enervau inainte genul asta de mame miorlaite…

  13. N.A. Reply

    Stai ca vroiam sa zic altceva. Despre cat ma bucur sa aud ca si altii au tambalau dimineata, urla si se scandalizeaza, nu numai noi.. :mrgreen:

  14. capra cu 3 iezi Reply

    No, gropare, te plangi?!Sa vezi cum e cu 3 bucati copii, si 3 prima zi de gradi! 😯 Eu zic sa zici Doamne-Ti Multam! si ca sa-ti explic cum i-a explicat fiu-mio la fie-mea – in grupa mijlocie si grupa mare scapi de plangaciosi!!! 😉

  15. Cipri Reply

    La noi a fost mai simplu, l-am dat la gradi la sapte luni si n-a zis nici marrrr. E adevarat ca a avut o perioada de acomodare de doua spatamani, in care a mers cu maica-sa, intai o jumatate de ora, pe urma una, doua, pe urma mama mai disparea cate un pic si se intorcea samd. O data acomodat, n-ai idee cat se bucura cand ajungea acolo. Acum a fost deja promovat la grupa mare, unde in general il las fericit in bratele unui educator/oare. Sunt si exceptii – se intampla sa nu aibe timp sa imi faca cu mana ca e prea ocupat. Asa ca eu zic ca sunt sperante de mai bine si pentru tine.

  16. Andor Reply

    Io p-al meu l-am mai dus vreo 5 luni si in anul scolar anterior, da’ amu’ am schimbat gradinita… si bine-nteles ca a deprins obiceiuri noi. Daca pana acum racnea numai la 5m de intrare, acuma incepem scandalul la 6.35 cand ii dau desteptarea, inceteaza la 6.50 cand ies din casa (stau tot in Floresti) si reincepe cand intru pe varianta Zorilor. De data asta vocalizele dureaza pana la 7.20 cand scap de el, cu mica pauza (10sec) cat se admira cu doamna doctor… Doar azi dimineata a fost un pic altfel ca la 20m de gradi am ajuns-o din urma pe o mamica cu 1 bucata de fetita care racnea cat 2, asa ca Raducu’ meu si-o pastrat puterile…pentru maine.

  17. melitia rutiera Reply

    nu reese de ce l-ati dusara hapt! in partea aialalta a clujului. [adica unde, in apahida?!] nu era mai usor sa gasiti si loc si tot in gilau? dupa care reveneati rapid la pozitia 0, floresti, ca nu e chiar asa aglomerat gilau-floresti – si pe urma mereati incet, cu treaba buna, in cluj, la lucru.

  18. Groparu Nemernic Reply

    @ melitia: pai pentru ca l-am pus langa locul de munca al nievestei, altfel il luam de la gradi’ pe la 7 seara. Ca cam atata dureaza pana ajungi din Cluj in Gilau.

  19. Bogdy Reply

    cum stati cu racelile!? noi din cea de a treia zi… am revenit acasuca… CRED CA E UN COMPLOT AL EDUCATOARELOR! sigur ii imbolnavesc intentionat! 🙄

  20. Honci Baci Reply

    Draga Groparule … prima zi de gradi e cea mai frumoasa zi (nu o sa o uiti niciodata, garantez!). O sa te pun in garda cu urmatorul aspect. Partea cu sughitzu de dimineata are in medie 2-3 saptamani. Necesita un ochi vigilent de parinte care sa izoleze progenitura de cei mai virulenti urlatori si sa il puna la schimbat de haine langa aia mai tacuti / veseli (asta da raritate:) ). Daca dupa 2 saptamani sa zicem… zici huh… trecui si peste asta, remember this:
    – un coleg mai aprig ii aplica o corectie fizica;
    – face schimb de virusi cu tulpina rezistenta la vaccinul existent = necesita minim 4 zile de stat in carantina;
    – din vari motive parintii cad la pat sau considera ca is mai smecheri si pleaca in concedii in luni din astea excentrice … si necesita o despartire de noul grup creat …
    in toate cele de mai sus vei mai avea un bonus de cateva zile de sughit.
    In rest bafta Groparelului.

    PS.Mizez pe tine ca macar un mic pescarush iese din el;) ca de restu orientarilor profesionale … nu ma bag:D

  21. florinel Reply

    nenea….esti prea tare….ajunsei aci..de la linkul postat de un hover… dar…esti tare….o sa iti studiez si restul operelor :)) noapte buna la voi la tatzi….

  22. boierul barba Reply

    Prima zi de gradinita a fost si ultima din anul scolar cand fetita mea a inceput procesul de educatie cu socializare. Dupamasa cand am mers sa o luam ne-a povestit ca dupa ce am plecat noi a rugat pe doamna educatoare sa o ajute sa-si puna un ciorapel iar aceasta fara motiv i-a zis , mi-a reprodus verbal “stai dracului acolo , ce mai vrei”, intrebandu-ma , de ce i-a vorbit asa de urat , ca ea a fost cuminte. Drept forma de protest a refuzat categoric sa mai mearga anul acela la gradinita si a stat singura acasa… cu toate ce decurg de aici : griji, telefoane, mancare in termos , geamuri blocate, etc.

  23. Andra Reply

    Sa incep asa … Stam in Floresti. Bun! Am avut prima zi de gradi acum 2 ani, si a trebuit sa treaca aproape o saptamana sa ne dam seama ca trebuie sa iesim din casa pana la MAXIM 7 si 10 ca sa ajungem toti 3 pana la 8, fiecare la serviciul lui (gradinita este cel mai bun serviciu, daca nu ati stiut). Cum nu avem timp nici la ceas sa ne uitam, suntem de-a dreptu’ ingroziti cand auzim gingle-ul de final la OSO pe celebrul canal Disney Junior, ca atunci e 7 si 8 minute. Si urmeaza: “incalta-te!, ia-ti haina pe tine” “tata, ai luat ghiozdanu’ lu’ fiu-to?”, “ai pus mancarea?” “unde-s cheile? – de la casa?, -nu! de la masina!”… si de fiecare data se ajunge la celebra replica de final (pe masina, in coloana) “Maine ne trezim mai repede” :))

  24. d.orin Reply

    deh, noi am trecut mai usor prin asta. asa cum zice si cipri mai sus, si ale noastre au trecut prin perioade de acomodare, si acum sunt mult mai ok.
    dar, nah, perioada de acomodare se cheama la o gradinita particulara, nu la aia de stat.
    problemele noastre de aici au inceput, pentru ca in momentul in care soata a reinceput munca (iulie), fetita cea mare avea mai putin de 3 ani, iar cea mica, mai putin de unul. drept urmare, gradinita particulara, pentru ca statul nu stie copii sub 3 ani la gradinita, sau sub 1 an la cresa. si gradinita particulara pentru ca acolo le primea pe amandoua fetele.

    si gradinita particulara pentru ca la cea de stat unde am reusit sa o inscriem pe cea mare (mai scuteam si noi un ban?), tanti educatoarea (care ne putea fi noua bunica) a zis ca nu-i scoate afara, si nu doar ca nu la locul de joaca, ci nici macar sa nu respire aer de-afara. si ca mai vrea sa schimbe un covor, sa mai ia un monitor, sa mai cumparam un retroproiector, si sa ducem agrafe si post-it-uri (ca sa aiba copii pe ce sa isi noteze task-urile de le primesc… bag sama…)

    si gradinita particulara pentru ca au avut doar o saptamana de concediu (plus una a noastra de bolesnita), asa ca dupa doua saptamani lipsite nu a fost cine stie ce problema cu re-adaptarea…

  25. Ela Reply

    Stres post-traumatic? Am scris pe blog despre umilinta gradinitelor private din Sbiul idilic, unde la ultima gradi privata cu 831lei pe luna educatoarea a pus-o pe fie-mea de 2ani si 1luna in fata clasei sa rada copiii de ea ca facuse pipi pe ea, iar de atunci fie-mea tine pipi in ea 9 ore pana ma duc sa o iau de la noua gradi ca sa faca doar cu mine, de frica sa nu rada cineva de ea… Deja caut pt mine psihiatru ca nu mai pot.

  26. remus Reply

    la 9 luni l-am dus pe junior la cresa de sat. l-au imbolnavit asa de tare ca nici dupa 1 an nu i-au trecut sechelele. de 1 an are bona si pentru urmatorii 3 o sa aiba tot bona.

  27. Lore Reply

    Scrie in manualul mamicilor ca trebe sa planga in prima zi de gradi. La tatici scrie ca tre sa inghita cu noduri, repetat, apoi sa planga pe ascuns cand nu-I vede nimeni.

  28. mamica de gradinar:) Reply

    oooo, la noi primele 3 zile a fost super ok, a 4-a a inceput circul, smuls haine, lovit cu picioarele…nu vreaaaau la scoala. desi i-am explicat ca ea merge la gradi, grupa mica si ca pana la scoala mai e un pic. daca gasiti „psihoterapeut specializat pe zone de conflict„ sa-mi spune-ti si mie.succces

  29. filip Reply

    si eu am dus-o luni la cresa pe a mea, pt prima oara. miercuri infectie in gat, stat acasa, aseara pana la 3 la spital cu febra :)) si acum antibiotic.
    o fi din cauza ca n-am dus flori?

  30. Marian S Reply

    Mă iertaţi că intervin aşa de târziu dar… eu am absolvit grădiniţa, fi-miu` a absolvit grădiniţa, alţii au absolvit grădiniţa!

    Dar niciunul dintre noi nu ştie ce sunt alea kadu pule. 😯

  31. Dany Reply

    Eu am dus 6 la gradinita pana acum, dar crede-ma niciodata nu mi-a fost teama de rectiile lor. Mai tare mi-e teama de ailalti… zau! 🙁
    Fente de Cluj si aere de “tocmai am venit din Seychelles”… sunt infioratori copii astia! In prima zi de gradinita imi venise una asa de vreo 5 ani, cu soldurile scoase de parca facea autostopul si imi zice “Tanti mama lui A. imi arunci paiul la gunoi” si asa fain frumos, cum mi-o zis mamica sa nu fac niciodata, i-am aratat cosul de gunoi. Cu degetul! Serios, copiii de la oras sunt mai turbati ca astialalti. Oare se ia si virusul asta?

Leave a Comment

Your email address will not be published.