Consignaţia 7080

Eram prin anul de graţie '88... sau '87. Io aveam vreo... 8 ani? 9-10? Nu mă apuc acum să calculez, că mie-mi place să-mi număr banii, nu şi anii. Mă duc cu ai mei la mare. La Venus. La hotelul sindicatului. Numai eu cu ei, sorella rămăsese acasă, că deja era fetişcană, avea bacalaureat într-un an sau doi. Ştiţi cum era: hotel vechi, mobilă care troznea, podea de ciment, mochetă mâncată, mâncare - tocană de zgârciuri cu mămăligă şi ciorbă de perişoare înecată în grăsime, adică cea mai recomandată haleală când afară sunt 40 de grade.…continue reading →

Viaţă de blogger – 3

Deci: 1. Ţineţi minte Campania Avon în care caută 125 de femei demne de pus în manuale? (dar nu manuale de învăţat pentru BAC; deci nu din alea) Ei: acum s-a trecut la votare. Aşadar, dacă vă plac femeile (cum Dumnezău să nu vă placă!), sunteţi invitaţi să le alegeţi…continue reading →

Moment de tandreţe între tată şi fiu

- Mă! Toată ziua numa-l pişti, îl ciupeşti şi-l chinui pe Gropărelu'! Păi tu cum vrei să fie om normal când va fi mare? Sau vrei să iasă defect şi cu traume, ca taică-su? Aşa-mi tot zice muierea, parcă e pusă pe repeat. - Ce tot vrei, tu, mă apăr io. Ce vrei să-i fac? Să-l pup pe gură? - Nu! Da' să-l mai şi mângâi pe cap şi să-l pupi pe obrăjori! Că nu-i chiar aşa de greu! Nu să-l tot chinui aşa! - Tu nievastă! Argumentul meu e suprem, decisiv şi repetitiv. - Păi ori iasă bărbat din el, ori iasă treanţă! Bărbaţii nu se mângîie şi se tot …continue reading →

Banc politic

Eram pe balcon, bucurându-ne de dimineaţa cu soare pe care ne-o dăduse guvernul României, fie-i numele şi pronumele binecuvântat, că mult bine face el ţării, cu ministresa Udrea şi colegul anagramat Funeriu, că ca ei nu găsim. Discutam politică. Colegul Călin nu se poate abţine. - Bă, ce prost e…continue reading →

Hands want to break free

În viaţa mea, de fiecare dată când am făcut două lucruri deodată, unul dintre ele sigur s-a dus pe apa sâmbetei (de regulă, cel mai important dintre cele două). Orice am face, noi masculii nu suntem multi-tasking ca femeile; aşa cum spunea cineva, reprezentantele sexului guraliv sunt perfect adaptate să mestece în supă, să vorbească la telefon cu mama şi să scrie reţeta pe care aceasta le-o dictează, să-l legene pe ăsta micu şi să mai şi tragă, în timpul ăsta, cu ochiul la TV, la canalul ăla roz - toate într-o singură bucătărie. Ceea ce mi se pare admirabil. Ia încercaţi să supuneţi un mascul unei experienţe asemănătoare: puneţi-i o tigaie într-o mână, aluatul de clătite în faţă, un telefon în cealaltă - la capătul căruia un socru să-i spună proporţia de diluant care trebuie băgată în vopseaua de lemn, pentru dulapul de păpuci din hol - şi un documentar cu elicoptere de luptă pe TV. …continue reading →