Nimic nu-şi dorise Groparu mai mult decât să plecăm la Sibiu, la ţară, la părinţii gropăreşti, să-şi lase Gropărelu' la ei în vacanţă şi să le strige, la zeflemea, "mai ţineţi minte când mă băteaţi la cap să mă însor şi să fac copii? No, las copilul la voi două luni!!!" - şi să demareze în trombă, râzînd malefic. Apoi, fireşte, să-mi suspend abonamentul, să nu-i aud cum sughiţă de plâns la telefon, că hai şi ia-l că ne omoară (părinţii care mă citesc vor înţelege!).…continue reading →