Aceasta este o postare tristă dacă vă plac animăluţele pufoase pe care fetele bătrâne le iau în apartamente, le dau nume gen Fifi, Pufi sau Kiki şi le iubesc. Dar dacă sunteţi nişte brute insensibile, ca mine, o să râdeţi cinic!

Vin ieri seară acasă de la munci târîndu-mi picioarele, ca de obicei, flămând, însetat, obosit şi fără subiect de blog. Înainte de a intra în scară, primesc SMS-ul: “intră la magazin şi cumpără” – şi urmează o listă casnică de alimente plus hârtie igienică, semn că nievasta gropărească se preocupă de circuitul complet al nutrienţilor la noi în familie.

Mă întorc din drum şi intru în magazin, unde – surpriză! – fetiţa roşcată din vecini, cu părul de culoarea morcovilor răzăliţi, cumpăra oarece cu maică-sa.
– Servus, păpuşă mică! o salut eu.
– Săr’naaaaa, zice păpuşa mică.
– Ce faci aici?
– Cumpărături, zice ea.
– Ce-ţi mai face iepuraşu’? o-ntreb.
– O murit, zice ea indiferentă.

Şi ochii copilei coborâră către bocănceii ei cu Barbie. Instantaneu m-am gândit la asta, Bunny suicides.
– L-am mâncat, se bagă mama fetiţei în discuţie.
– Cum??? întreb eu, fără să-mi cred urechilor.
– Apăi da, zice mămica ei. L-am dus la ei mei, la ţară, i-am făcut de petrecanie şi l-am făcut la cuptor cu cartofi, roşii şi condimente.
– Cu cartofi, roşii şi condimente…?
– Da, zice doamna. I-am dat şi lu’ asta mică, şi n-am crezut că o să mănânce; da’ o mâncat până la urmă, i-o plăcut.
– Ai mâncat tu iepuraşu’…?

Nu m-am putut abţine să nu o întreb.

– Îhî, zise ea.
– Şi a fost bun?
– Îhî!

Şi se uită la mine roşcat, drept în faţă. Albul ochilor ei era uşor injectat de nişte vinişoare de un roşu aprins. Mă aflam în faţa unei ecranizări după Stephen King.

Tre’ să mă mut din blocu’ ăsta în care copiii roşcaţi îşi mănâncă animalele de companie şi le mai şi place.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 26 comments

  1. diana Reply

    Ioi – am avut vreo 10 ani iepurasi- si prima data cand tata a trebuit sa taie vreo 10 a luat niste enzima de aia tare sa isi faca curaj.

  2. A. Reply

    Bine ca nu avea hamster… 🙄 (nu de alta da nu se satura intreaga familie)

  3. Alice wonders Reply

    Am ras cu lacrimi! Daca manca un caine si nu iepurasul, o vedeai cum i se ingusteaza ochii ca la mongoli si i se face parul taciune. Acolo horror! Poate le sugerezi o schimbare de meniu >:)

  4. Belle d”Imagination Reply

    Şi de ce să nu mănânce? Tu nu mânci alte animale?
    Aaaa, dacă nu le-ai omorât tu şi nu ai văzut cum sunt tranşate înseamnă că eşti aproape vegetarian, nu?

  5. adycke Reply

    Gropare, treci la level 2. Cumpara-i un catelus. Daca si pe ala il mananca…..ceva-i necurat la mijloc…

  6. Groparu Nemernic Reply

    @ Belle: io mananc numai fan si laturi si graunte. Ca ele s-au transformat deja in carne, aia nu mai e problema mea.
    @ adycke: …mi-i frica. Sincer.

  7. Ioana Reply

    eee lasa 😈 ca si eu aveam iepuri pe langa casa si dupa ce ma jucam bine cu ei erau buni in tocanita 😈

  8. Filip Reply

    Reprezint ONG-ul Iepurasul Flocos. Consider ca aceasta postare a dvs are un impact deosebit de grav in randul cititorilor dvs. Mi se pare de o gravitate impardonabila atitudinea mamei care-si obliga fecioara sa-si manance patrupedul. Unde vom ajunge? Unde? Ce-ar mai fi sa ne mancam hamsterii, papagalii din colivie, sau pestii din acvariu? Va luati de niste biete animale cu suflet. Pe voi daca v-ar manca leii, sau tigrii, v-ar placea?
    Dracia nabii.
    Va invit diseara la masa. Azi avem caprioara in sos de coacaze.
    Saracii iepurasi…

  9. B Reply

    Eu am auzit o poveste in care un baietel avea un pet ratusca. Dodo. Si cand ratusca s-a facut mare si i-a venit randul la oala cu sarmale i-au explicat: Uite, Dodo se barbierea si din greseala si-a taiat gatul :))

  10. Groparu Nemernic Reply

    @ Ioana: esti roscata. Recunoaste!!!
    @ Filip: eu nu mananc coacaze. Bietele fructe…
    @ B: dupa comentariul tau, niciodata nu ma voi mai barbieri la fel ca pana acum…

  11. Suminona Reply

    Auleo gropare… da e de horor serios , nu asa … Io imi amintesc cand am mers la bistrita la neamuri cu masina , si la intoarcere ia tata un urecheat din asta salbatic in plin … si l-o bagat in porbagaj si l-o facut friptura… nici macar nu am gustat … da m-am ales cu coada lui pufoasa :))

  12. profan Reply

    taaaaaareee….am avut iepuri, multi, cand eram copchil/adolescent…si taiam intr-o veselie cand le venea randul…in sarje de cate 10-15 bucati o data…nu-mi aduc aminte sa fi facut mama mai putin de 2-3 o data, la tava, la cuptor…si moaaaama, ce gustosi erau…numa’ sosoi belgieni de minim 3 kg carcasa fara cap si maruntaie taiam…cel mai “greu” pe care l-am transat a atarnat vreo 11 kile in viu…abia a avut loc in tava…

    recomandare: data viitoare iti cumperi niste ochelari din aia cu camera foto/video incastrata in ei, si cand te mai uiti in ochisorii roscatei, ii faci o poza…o postezi unde vrei tu, si ii bati la curu’ gol pe toti maestrii horror-ului…bafto delo delo…

  13. Leantza Reply

    Aveam si noi niste carasi aurii in acvariu si m-am apucat de i-am explicat fiica-mii de 5 ani ca exista si soiuri de carasi care se fac de 10 kile si se mananca. Cum ii place pestele, am gasit-o intr-o zi uitandu-se lung la acvariu si ma intreaba: ” mami, carasii nostri cand se fac mari ca mi-e pofta de peste prajit!!!” :mrgreen:

  14. ikinga Reply

    Nu stiu daca sa rad sau nu. In acest moment am pe fata o grimasa, un fel de ranjet. Dar imi vine in minte o alta poveste, nu asa trista. Eram in Austria si ne-am gandit sa merge la o friptura de caprioara (ne-au recomandat prietenii un restaurant). In fine, cand am ajuns acolo pe meniu era trecut: ”Bambi”. Si n-am mai mancat. 🙄

  15. Laura Reply

    Fiu-meu avea asa, vreo 5-6 ani, si ne-am dus cu el la un târg din ăla de animale la Expo Transilvania. si a văzut pui de iepuras, si atâta ne-a bătut a cap că i-am cumpărat. Era chiar înainte de vacanța de vară, oricum urma să îl ducem să stea la bunici la țară vreo 2-3 săptămâni, asa că am zis că ducem si iepurii acolo si s-o juca cu ei. Mi-am imaginat eu că o să-i taie ai mei după ce se gată sejurul copilului si gata povestea, dar nici nu-mi imaginam ce era de fapt în capul copilului. Noa, si ajungem noi la țară, si cazăm iepurasii într-o lădiță, se joacă copilu cu ei ce se joacă, dragoste mare, si la un moment dat merge în grădină să le aducă de mâncare. Si vine asa cu un braț de mărar, pătrunjel si alte aromatice. Si zic eu: dar de ce ai adus numa plante din astea mrositoare? Copilu: păi să aibă carnea gust bun, când îi tăiem! Say whaat?, rămân eu asa cu gura căscată! Păi da, mami, de ce crezi că am zis să-i cumpărăm, ce vrei să facem cu ei? Îi îngras bine cât stau aici la țară, si pe când mă duceți înapoi la Cluj îi belim si-i băgăm în congelator! 😯
    Ar fi trebuit să mă gândesc si eu, ce-i drept, că-i acelasi copil care atâta a bătut-o pe mama la cap când se pregătea să taie o găină, că l-a lăsat până la urmă pe el să o decapiteze (tot asa avea, vreo 5-6 ani).
    Si el e tot morcoveață…. :mrgreen:

  16. Ioana Reply

    :(( eu am un iepuras super-mega-extra frumusel….si clar o sa-l tine departe de neamult florestenilor . Pfui impielitatilor 😛

  17. Ioana Reply

    :(( eu am un iepuras super-mega-extra frumusel….si clar o sa-l tin departe de neamul florestenilor . Pfui impielitatilor 😛

  18. Stresu' Reply

    @B : Am scuipat juma din gura de suc pe ecran=)))). Cat de penal ai putut sa o spui=)))

Leave a Comment

Your email address will not be published.